În loc să stea într-o bancă din clasa unei școli, Andrei Pavel, de doar șapte ani, din satul Mărtinești, comuna Tătăranu, învață lecția suferinței pe patul de spital. În loc să-și poarte în spate ghiozdanul, el duce peste tot cu sine, cine știe pentru câtă vreme și agățată de gât, o traistă cu punga în care i se scurge lichidul din burtică. Băiețelului i-a crescut, pe lobul drept al ficatului, un chist hidatic ce cântărea mai bine de două kilograme. „Mă înjunghia tare într-o parte și mi-era rău. Nu mai puteam să merg decât încovoiat. Când am ajuns la București la operație mi-a fost frică tare…”, a povestit Andrei. Chiar dacă în urmă cu aproape două luni a fost operat, copilul are mare nevoie de bani pentru continuarea tratamentelor. „E o boală de durată, s-ar putea să mai aibă nevoie de o intervenție chirurgicală”, a explicat Săndel, tatăl copilului. Familia trăiește din salariul de confecționeră a mamei. Bieții părinți sunt disperați că nu mai au bani cu care să-l ducă pe Andrei la controale și să-i asigure tratamentele necesare. Cine dorește să-l ajute poate suna familia la telefon: 0784.767.224.
Până pe 11 februarie a.c., existența lui Andrei mergea pe făgașul firesc al oricărui copil de vârsta lui. Energic, plin de veselie și îndrăgit de toți ai săi cu atât mai mult cu cât a venit pe lume la zece ani după fratele său, băiețelul își trăia copilăria cu tot elanul inocent al celor șapte ani ai lui. Dar într-o zi…
Într-o zi, dureri crunte în partea dreaptă l-au făcut aproape să cadă din picioare. Într-o zi, trupul puștiului s-a încovoiat brusc, săgetat de o suferință chinuitoare. „Mă înjunghia tare de tot în partea dreaptă. Nu mai puteam să merg decât cocoșat. Tot vroiam să fac pipi, dar nu puteam. Mi-a fost frică…”, a povestit băiețelul. I-a fost frică și lui, dar și părinților. Iar frica și îngrijorarea lor s-au transformat în disperare când au ajuns la Spitalul „Marie Curie” din București, unde, după tot felul de investigații costisitoare, li s-a spus că prichindelul lor are un chist hidatic pe lobul drept al ficatului, ce depășește două kilograme. „Doctorul ne-a spus că a făcut chistul de la un virus luat de la câine, pisică sau oaie. Dar noi nu avem așa ceva… A zis că putea să-l ia și din aer sau fiindcă a pus mâna pe ceva care-l avea. L-a operat doctorul Ionuț Sechele de urgență și a zis că a fost norocos Andrei că nu s-a spart chistul fiindcă avea membrana groasă, că putea să moară. A avut un chist de două kilograme! Două luni a stat în spital internat, cu nevastă-mea. După aia a venit acasă, dar cu tubul ăsta băgat în el, prin care să i se scurgă lichidul. Mâine (astăzi – n.r.) trebuie să ne ducem la control. E primul control după operație. Pe mine mă îngrijorează burtica lui, că e foarte umflată… Iar prin tubul de dren nu mai curge decât puțin lichid”, a explicat Săndel, tatăl lui Andrei.
Omul a povestit că după ce a trecut peste operație și după ce i-a trecut spaima, băiețelul lui a început să-i încurajeze pe ceilalți copii care erau programați pentru operație. Åži odată ajuns acasă, s-a dovedit a fi mai viteaz și mai realist decât toți adulții din jurul lui. Conștiincios, Andrei își poartă sacoșa cu punga de dren agățată de gât în orice clipă, fără să se plângă. Iar singurul său regret este că a trebuit să întrerupă școala. „Îmi plăcea la școală, cu copiii. Dar cred că o să mă duc la anu iarăși, când mă fac sănătos”, a spus Andrei, aprobat de tatăl său și ridicându-și ochii de pe foaia de ieșire din spital pe care încerca să buchisească, dezinteresat de discuțiile celor mari.
Hărțuiți între sărăcie și boală
Boala lui Andrei a fost picătura care a umplut paharul sărăciei celor patru membri ai familiei Pavel. Oamenii au muncit cât au putut să-și facă o gospodărie, să-și educe copiii după toate canoanele bunului simț și s-au străduit cât i-au ținut puterile să le asigure și celui mare, licean în anul II la Liceul Auto din Focșani, precum și mezinului care de-abia începea aventura deslușirii abecedarului, o existență decentă. Destinul a hotărât, însă, să le pună bețe în roate și să-i lovească exact acolo unde să-i doară cel mai tare: în copil. În februarie, când au aflat că acesta este în pericol de moarte, au pus unul peste altul puținii bani pe care îi aveau, s-au și împrumutat, și-au lăsat la o parte orice alte probleme și nevoi și au luat drumul capitalei fără să stea o clipă pe gânduri că rămân săraci lipiți. „Dar e bine că Andrei a fost operat, pentru că altfel, putea să nu mai fie… Acum, trebuie să vedem cum să facem să se facă pe deplin sănătos. Trebuie să mergem la control, poate va fi nevoie de încă o operație, trebuie tratamente…”, a explicat Săndel.
Modul de viață plin de sacrificii, adoptat de familia lui după ce au apărut problemele grave de sănătate la Andrei, este incredibil și absolut impresionant. După ce veți citi în ce situație sunt, puneți-vă, măcar o clipă în locul lor și recunoașteți dacă v-ați putea descurca… Bărbatul, obez și diagnosticat din anul 2007 cu pancreatită acută, a renunțat să-și mai cumpere tratamentul. „Iau pastile numai la nevoie, când am dureri foarte mari”, zice. Singurul venit al familiei sunt alocațiile celor doi copii și leafa de nici 700 de lei a mamei acestora. Femeia lucrează la o fabrică de confecții din Focșani. În fiecare zi și pe orice vreme, face naveta din Mărtinești către locul de muncă și invers. „Abonamentul este 200 lei lunar”, punctează Săndel.
Atât cât poate și are unde, omul se duce la muncă cu ziua însă câștigurile din asta nu sunt cine știe cât. Lipsurile financiare acute cu care se confruntă cei doi părinți i-au făcut să ia încă o decizie neplăcută, forțată de împrejurări. „Nu mai puteam să-l ținem pe băiatul cel mare la cămin la Focșani, că trebuia să plătim acolo aproape 500 de lei lunar. Așa că face naveta zilnic până la Popești, unde stă bunica lui, că e mai aproape decât să vină aici, la Mărtinești. Dar cu tot cu câte ceva de mâncare, tot ne costă cam 300 de lei lunar… Åži mai are și el doi ani de liceu… Este foarte greu, dar ce să facem… Încercăm și noi să adunăm ban peste ban de unde putem”, a spus, trist, Săndel.
Până și bunica celor doi copii, la cei 81 de ani ai săi, și-a pus la bătaie toată pensia și a renunțat la medicamentele ce îi sunt necesare, prețuind viața nepoților mai mult decât pe a sa.
Sărbători pline de deznădejde
Astăzi, Andrei și tatăl lui vor pleca la Spitalul „Marie Curie” din capitală, pentru un prim control postoperatoriu. Ei ar putea petrece Sărbătoarea Învierii lui Hristos acolo, în spital: un băiețel prea mic să știe ce i se întâmplă, și tatăl lui, cu sufletul aruncat în cea mai cruntă deznădejde. „Ca să ajungem la București mâine (astăzi – n.r.) ar fi trebuit să plătim o mașină și n-am fi avut de unde. De data aceasta ne ajută doamna consilier Oana Dima, ne duce cu mașina personală și îi mulțumim tare mult. Dar nu știm ce ne așteaptă la spital… Vă spun sincer că nu avem posibilități și orice ajutor îi este de folos lui Andrei”, a spus bietul tată… Tot consilierul Oana Dima i-a dăruit băiețelului 500 de lei, o primă donație care, poate, va atrage și altele, atât de necesare… „Boala este una de durată, ne-a spus clar doctorul, va trebui să facem multe drumuri la spital. Mâine (astăzi – n.r.) vom afla mai multe, dar tare mă îngrijorează burtica lui Andrei”, a mai spus Săndel.
Orice donație, cât de mică, făcută pentru sănătatea acestui copil este extrem de importantă. Cine dorește să facă acest gest acum, în Săptămâna Mare, poate suna familia la telefon 0784.767224. Vom reveni cu amănunte privind evoluția stării de sănătate a micuțului Andrei, și nevoile pe care le are în continuare. Gândiți-vă că în locul acestui copil ar fi putut fi copilul oricăruia dintre noi…
