Deja a trecut multicel timp de când era pe val să ai un aparat foto mare. E vorba despre DSLR-urile combinate cu aparatul digital. Sunt semi-profesionale, au mulți megapixeli, fac poze clare, da. Întâi au avut numai cei ce se simțeau fotografi, apoi cei care se voiau fotografi, apoi cei care se voiau șmecheri și în cele din urmă, ăia care încercau și ei să fie ca ceilalți. Nimic ieșit din comun, până acum.
Numai că e foarte scump, oamenilor! Să spunem că din cinci persoane, cu poză de profil în care li se vede și ultimul fir de păr de pe nas, doar una a avut aparat și a pozat tot grupul. Åži chiar și așa, un om din cinci are cel puțin 2000 de lei pe care îi poate cheltui pe ceva ca un aparat semi-profesional. Poate că suntem un popor bogat, iar eu nu știam. Åži acum ne-am plictisit de ele. Åži eu de oamenii care se plictisesc așa de ușor de ceva prea interesant ca să fie o modă. Era foarte simplu de prevăzut că acum, fiindcă le are toata lumea, or să le țină la căldurică. De aia mă așteptam la altceva. Dar nu.
Au rămas cei care la orice eveniment își agită obiectivele de kit și fac poze întunecate sau mișcate. Au mai rămas și cei cu renume de fotograf (care de altfel aveau oricum renume, fiindcă sunt populari), ori cei care au pagină de fotografie, numită Gicușor Icsache Photography. De ce neapărat „photography”? Bun, așa mai au și Iustin, și Fănică și restul și crezi, fără să gândești înainte, că sună bine. Dar să o luăm logic: ai o pagină. Åži trebuie să arăți băieților care o vizitează ce specific are, fotografia în cazul nostru. Cum faci asta? Dacă răspunsul este să scrii în titlu „fotografie”, atunci stai cumințel la locul tău. Nu ai imaginația să găsești un titlu de o minimă decență,deci sigur nu ai imaginația să faci o poză la fel de decentă. Åži din nou, ai o pagină. Numește-o cu numele tău, fiindcă dacă ai face altfel, cine știe ce s-ar întâmpla?
Åži da, știu, vor veni acum cei cu „am o pagină de fotografie ca să îmi fac reclamă și pentru asta trebuie să se vadă cine sunt și ce fac”. Stați li-niștiți, nimeni nu caută pe Facebook fotografi. Iar dacă o face, sigur nu va alege fotografi amatori de 15 ani. Cât despre a concentra totul în titlu, există acel mic spațiu, numit „Descriere”, pe care oamenii se uită când intră pe o pagină. Poți acolo să dai cu subsemnatul. Însă n-avem nevoie de logică. Cine a inventat porcăria asta?
Mai sunt fotografii de ocazie, care fac poze de grup și apoi se simt mândri. De parcă era altceva mai greu de făcut decât apăsatul unui buton și ei se laudă ca și cum ar fi reușit să-i facă treaba lui Sisif. Mai sunt și preferații mei: își fac poze cu telefonul în timp ce țin aparatul la ochi. Pentru toți ceilalți în afară de ei, s-au dus aparatele. Partea bună e că se vor întoarce în umbră unde le este locul și își vor face treaba de a imortaliza ce stă în lumină.
Cristina Iliescu
Colegiul Național Unirea
