Monitorul de Vrancea și-a propus să vi-i prezinte, în fiecare joi, pe șefii posturilor de poliție din localitățile județului. Nu ratați edițiile viitoare!
De aproape 24 de ani, agentul șef principal Vasile Mocanca este în slujba cetățeanului. Åži-a început cariera de polițist la Tecuci pe 15 septembrie 1989. Atunci, nu s-a gândit nicio clipă la ce avea să urmeze peste numai câteva luni: Revoluția. Își amintește și acum cu exactitate ce a făcut pe 24 decembrie 1989, trecând cu bine peste momentele grele. „Dintotdeauna mi-am dorit să fiu polițist, iar în acel moment (la Revoluție – n.r.) în oraș (Tecuci-n.r.) a fost liniște. Toate forțele ne-am dat mâna pentru a apăra comunitatea și nu m-am mai gândit la ce s-ar fi putut întâmpla. Greu a fost, pentru că lucram 12 ore. Misiunea noastră, a polițiștilor, era să oprim mașinile, iar de o parte și de alta, la 10-15 metri, erau un militar în termen și un gardist cu muniție de război, iar dacă o mașină nu oprea la semnalul meu, trăgeau direct în mașină. Aveam 23 de ani atunci. Am început în forță”, își aduce aminte agentul șef Mocanca.
După ce Revoluția a trecut, apele s-au limpezit, iar milițienii au devenit polițiști. Mocanca s-a transferat în Vrancea, fiind detașat la Postul de Poliție Ciorăști, unde a lucrat aproximativ 7 ani, respectiv până la 1 august 1998. De atunci și până în prezent, Vasile Mocanca îndeplinește funcția de șef al Postului de Poliție din comuna Milcovul. Formată din două sate, în care trăiesc aproape 3.700 de suflete, comuna este liniștită, iar cei trei polițiști, respectiv șeful de post, agentul principal Marian Savin și agentul Cerasela Fifere fac tot posibilul pentru ca în comuna lor situația operativă să nu o ia razna. „Situația operativă la Milcovul nu este deosebită. Probleme sunt ca peste tot, dar nu majore. Oamenii sunt liniștiți și își văd de treaba lor. Mai apar discuții cu pământul. Se ceartă pentru 10, 20 de centimetri de pământ, iar noi nu prea avem ce să facem în aceste cazuri. Îi sfătuim să apeleze la instanța de judecată și să nu apeleze la alte metode. Mai sunt și fapte de furt, dar nu multe. Anul acesta am avut doar unul, iar autorii au fost identificați. Acum suntem în faza de cercetare și documentare. Nici în anii anteriori nu au fost probleme deosebite. De fiecare dată când a fost o pro-blemă, ajutați și de populație am reușit să o soluționăm. Încercăm să prevenim atât cât putem. Ne întâlnim cu cetățenii, vorbim cu ei. Dacă iau zilieri, le spunem să vină cu ei la noi sau cu buletinul, ca să-i avem în evidențe. Îi verificăm, le atragem atenția și nu au fost probleme”, a adăugat Mocanca.
Crima din 2012,produsul reorganizării
Anul trecut, în august, o crimă odioasă s-a petrecut în comuna Milcovul. Gheorghiță D. a fost omorât în noaptea de 13 spre 14 august, după care a fost cărat și aruncat într-un șanț, pe o uliță. Corpul bărbatului a fost spălat înainte de a fi aruncat la margine de drum, dar se vedea bine că fusese lovit la cap și că are fractură la picioare. Unele surse din cadrul anchetei susțineau că oasele i-au fost practic sfărâmate și că omul a murit în chinuri groaznice.
Ultimul loc în care a fost văzut Gheorghiță intrând pe picioarele sale a fost curtea unei vecine, pe care, spun vecinii, victima ar fi simpatizat-o. Acolo l-ar fi întâlnit pe agresor, respectiv Costică Negoiță, dar și pe un alt consătean. După ce au consumat băuturi alcoolice, au ajuns să discute în contradictoriu. Costică ar fi pus mâna pe o secure și l-a lovit pe Gheorghiță până i-a sfărâmat oasele, victima decedând în cele din urmă.
Autorul ar fi încercat să scape de probele care îl incriminau, așa că a spălat locul de sânge, a dezbrăcat victima și a curățat-o, lăsând-o doar în chiloți, apoi a transportat-o pe uliță și a abandonat-o în șanț. Hainele mortului au fost aruncate într-o fântână din apropiere. Ucigașul a fost zărit în timp ce părăsea zona în care își abandonase victima.
Åžeful de post spune că această faptă, comisă cu violență, a fost produsul desființării posturilor de poliție. „Crima de anul trecut a fost produsul reorganizării. A fost foarte greu atunci. Eram singur aici, oamenii erau învățați să vină tot aici. Nu aveai timpul fizic să stai de vorbă cu toți sau să mergi la fiecare care te solicita. Trebuia să lași un om ca să soluționezi o problemă care nu putea fi amânată și tot așa. Dacă mai continua așa, ar fi fost probleme”, a completat polițistul.
Patrulare cu bicicleta
În perioada reorganizării, șeful de post a rămas o vreme și fără mașina de serviciu. Nu a fost o problemă deosebită pentru el, căci a găsit imediat o soluție. A lustruit bicicleta primită de la IPJ și de fiecare dată când a fost nevoie, a „încălecat” pe șa și a plecat acolo unde cetățenii aveau nevoie de el. „Nu aveam ce face. Trebuia să ajung. La Ciorăști munca de poliție am făcut-o pe bicicletă, pentru că nu era mașină. Este mai bine cu mașina, pentru că ajungi mai repede, ai tot ce-ți trebuie, dar în ‘91 ne deplasam cu bicicleta. Mașinile erau sporadice. Åži acum folosesc bicicleta vara, mai ales noaptea, la patrulare, că nu faci zgomot. Nu o folosesc zilnic, dar când trebuie să ajung la marginea satului și nu am altceva, mă urc pe bicicletă și ajung mai repede”, spune polițistul.
Până în anul 2004, șeful de post a răspuns și de comunele Gologanu și Răstoaca, care pe atunci erau sate ale comunei Milcovul. În total, patru polițiști, ale căror poze stau la loc de cinste pe biroul șefului de post, vegheau la liniștea a peste 10.000 de locuitori.
În cariera sa s-a confruntat cu situații dificile, iar unele dintre ele i-au rămas și acum în minte. „Cred că de când sunt aici, la Milcovul, am avut două situații care m-au impresionat. Îmi amintesc că în anul 2000, la Răstoaca, a fost un accident rutier în urma căruia patru oameni au murit. O familie a fost practic decimată. Soț, soție, copil de câțiva anișori și o altă persoană. Fiica familiei a scăpat cu viață. A fost un moment greu și a avut un impact deosebit”, povestește subofițerul.
Totodată, el își amintește și de inundațiile din 2005, când trei sferturi din comună au fost acoperite de ape. Pe alocuri, șuvoaiele atingeau și 1,5 metri. Își amintește și acum cât de disperați erau oamenii. „La inundațiile din 2005, trei sferturi din comună erau sub apă. Atunci am fost nevoit, cu armata, să scoatem bătrâni și o gravidă din ape. Impactul emoțional a fost foarte puternic și în plus era și prima situație de acest gen. Apa a invadat comuna noaptea. Noi păzeam la pod și vedeam cum apa scade. De fapt rupsese un mal și o luase pe altă parte. Cred că timp de o lună, zi de zi, se încărcau gunoaie, mâl, ce lăsase apa în urmă. Oamenii erau disperați. Dacă cineva vărsa o găleată de apă în șanț ieșea ceartă mare, pentru că aveau senzația că se duce la ei. Nu mai suportau apa”, a adăugat agentul șef principal Vasile Mocanca.
Åžeful de post crede că activitățile preventive au un rol foarte important. Atunci când cetățenii plecați la muncă în Italia se întorc în țară, nu ezită să discute cu ei și să-i sfătuiască să-și ia toate măsurile pentru a nu avea probleme. Foarte mulți au înțeles și și-au montat sisteme de alarmă.
În plus, nu există stradă din comună pe care șeful de post să nu ajungă măcar o dată pe săptămână. Discută cu oamenii, îi întreabă ce probleme au, le mai dă câte un sfat și tot așa.
„Între noi și polițistul din comună era un joc”
Åžeful de post spune că face ceea ce și-a dorit. S-a gândit la meseria de polițist încă din timpul liceului și om al legii a devenit. O contribuție la alegerea acestei meserii a avut-o, poate, și polițistul din localitatea natală, de care era fascinat în copilărie. „Din timpul liceului m-am gândit la meseria asta. Mi-a plăcut uniforma și vedeam polițistul altfel atunci. Îmi aduc aminte și acum de polițistul din comuna în care m-am născut, Slobozia Bradului, sat Coroteni. Hurjui îl chema. Trecea pe stradă și vorbea cu noi, copiii. Făcea glume, era un joc între noi și el. Îl vedeam ca pe o autoritate, dar în același timp era foarte apropiat de noi. Ne pregăteam din timp cum să-l salutăm, ce să spunem, nu ca acum. Mă impresiona faptul că mereu întreba a cui ești? Îi răspundeam și mereu spunea «îl știu pe taică-tu». Eram uimit că știa foarte multă lume. Este extraordinar de dificil să lucrezi cu oamenii. Fiecare pornește de la premisa că el are cea mai importantă problemă. El are dreptate chiar dacă nu are, iar dacă încerci să-i explici ceva, imediat spune că ții cu celălalt„, completează Vasile Mocanca.
Când nu este la post, polițistul își petrece timpul cu familia, el fiind tatăl a doi copii, o fată elevă și un băiat student. Se ocupă și de grădinărit. Își îngrijește legumele ca pe niște copii, pentru că îi place să le vadă cum cresc, pentru ca apoi să culeagă roadele.
