ARHÃIC, -Ä‚, arhaici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține sau este caracteristic unor vremuri extrem de îndepărtate din trecut. t (Despre cuvinte, expresii, construcții etc.) Foarte vechi, ieșit de mult din uz. 2. S. n. Cea mai veche eră geologică. t (Adjectival) Care aparține arhaicului (2), privitor la arhaic. Roci arhaice. [Pr.: -ha-ic] – Din fr. archaÄque.
Sursa: DEX ‘98 (1998)
ARHÃIC adj., s. 1. adj. primitiv, străvechi, vechi. (Civilizații ~.) 2. adj. v. vechi. 3. adj. v. învechit. 4. s. (GEOL.) arheian, azoic.
Sursa: Sinonime (2002)
Arhaic = neologic
Sursa: Antonime (2002)
ARHAÃSM ~e n. Cuvânt, expresie, formă fonetică sau gramaticală învechită, ieșită din uz. /<fr. archaÄsme
Sursa: NODEX (2002)
Arhaism = neologism
Sursa: Antonime (2002)
