Marius Costin, de 22 de ani, din comuna Răcoasa, caută un loc de muncă stabil pentru a-și putea întreține familia. Din cauza sechelelor rămase după un accident din copilărie, sătenii se feresc „să se încurce” cu el, considerându-l neputincios. Doar din când în când, Primăria îl mai solicită pentru lucrări comunitare. În rest, Marius este nevoit să muncească pe unde apucă, pentru a-și câștiga pâinea. Cel mai mare vis al său este să-și poată ridica o căsuță, care să fie doar a lui. Una fără pretenții, cu numai două cămăruțe, ca acelea în care locuiește, acum, împreună cu părinții, sora mai mare și bunica de 71 de ani. Impresionat de povestea lui Marius, bibliotecarul Ghiță Vlădoiu a transpus-o în creația digitală „Bogăția unui copil sărac” promovată, în aceste zile, pe canalul YouTube, la http://youtu.be/ih9tI8ySijo.
Problemele lui Marius Costin au început în primăvara lui 2005, când avea doar 14 ani. Acesta a fost surprins, în câmp, de o furtună apărută din senin. „La data de 25 mai 2005, lucram la vie, unde ne câștigam existența zilnică, atunci când mi s-a întâmplat un lucru care mi-a marcat toată viața. S-a întunecat de ploaie, de părea că vine sfârșitul lumii. Am luat sapa în spate și am fugit spre locuința unde eram cazați. Nu am reușit să ajung acolo, adăpostindu-mă sub un copac, dar acesta a căzut și s-a rupt pe mine”, povestește Marius.
Pentru o secundă a simțit „că viața i se scurge”, iar singura lui teamă era că nu-și va mai reveni, pentru a-și revedea părinții, frații și prietenii. „Ploua… Era frig în sufletul meu de copil. Simțeam cum viața mi se scurge. Eram doar un copil…”, își amintește Marius.
S-a trezit, însă, la Terapie Intensivă, pe un pat de spital din București, cu traumatism cranian, piciorul stâng în ghips și mâna stângă paralizată. O avea alături pe mama care „îi mângâia obrajii înflăcărați și îi ștergea lacrimile ce se porniseră să șiroiască nebunește”. De la ea a aflat că fusese în comă timp de 21 de zile și că doar datorită lui Dumnezeu și eforturilor medicilor de la Spitalul Clinic de Urgență „Bagdasar-Arseni” a fost posibilă reîntoarcerea lui la viață. „M-am născut a doua oară”, recunoaște tânărul din Răcoasa.
Anii au trecut și, odată cu ei, copilăria lui Marius. Nu a putut uita, însă, nenorocirea în care și-ar fi putut pierde viața. „Am învățat să prețuiesc lumina și cerul, dar tot eu știu mai bine ce reci sunt stelele de nea sau ce fel e să stai în ploaie”, spune el.
Recunoaște că, în urma accidentului, a rămas cu sechele, dar e mulțumit că merge pe picioarele lui și că poate munci pe unde găsește. „Nu fur, nu cerșesc”, mărturisește Marius Costin.
Susține că „cea mai mare bogăție a sa este iubirea către Dumnezeu”, pentru că lumea l-a dezamăgit. „Aș vrea o lume mai bună. Aș vrea să nu mai fie ură. M-am săturat! Aș vrea să plec departe. Nu vreau această lume, e o urgie! Sufletul meu nu suportă urgia (…). Suntem săraci în multe feluri: săraci în toleranță, în îngrijirea planetei, în dragoste, în respect, dar și în dărnicie. Dacă iubirea de semeni s-ar împrăștia ca oxigenul, lumea ar fi altfel”, crede tânărul.
Singura sa durere este aceea că nu poate face mai mult pentru familia sa. „Părinții mei sunt săraci. Tata este operat, bunica, în vârstă de 71 de ani, are o pensie de 381 de lei, din care trăim toți. Acum ar fi timpul să-i pot ajuta. Dar singura mea durere este că nu am un loc de muncă, care mi-ar aduce venitul necesar pentru familia mea”, mai spune Marius Costin care rămâne, însă, încrezător „că vor veni zile mai bune…”.
„Sper din tot sufletul să se găsească cineva care să-l ajute și pe acest tânăr. Îmi pare rău că nu este înțeles de semeni așa cum este el. Lumea îl crede neputincios și nici la muncă nu prea îl ia. Eu am muncit cu el și știu că, dacă stai cu el, face treabă bună! Își dorește mult să-și construiască două camere ale lui, vrea să-și întemeieze o familie!”, ne-a declarat bibliotecarul Ghiță Vlădoiu.