De mai bine de o lună de zile nu reușesc să-mi scap copiii de răceli. Sunt bine câteva zile, apoi răcesc din nou. Iar sunt bine, iar răcesc. Chestia asta se întâmplă din prima săptămână de grădiniță. Ca să începem cu sfârșitul, acum sunt amândoi cu branulele la mâini, având pneumonie.
Toată lumea mi-a spus că în primul an de grădiniță se va îmbolnăvi, dar n-am crezut că o să fie așa de rău. Pur și simplu o săptămână o duc, una stă acasă și tot așa. Åži bineînțeles că tot ce aduce de la grădiniță distribuie tuturor, dar mai ales băiețelului. Care nu-și suflă nasul și trebuie să-l chinui cu batista bebelușului (un fel de tub conectat la aspirator). Care refuză orice pastilă, sirop, ceai și trebuie să-l fugăresc prin casă și să-l constrâng să le ia.
Am încercat și cu homeopate, și cu naturiste/naturale și cu alopate, i-am îndopat cu pastile, capsule, siropuri de imunitate și degeaba. Absolut degeaba. Răcesc, răcesc și iar răcesc. Asta înseamnă de la guturai, la otită, amigdalită, faringită, bronșiolită și, desigur, pneumonie. Cât stă acasă fetița nu-i nicio problemă, cum o duc la grădiniță cum aduce „gelmenii”. De germeni știe de la George, o maimuțică din desene animate.
Problema la care nu am găsit încă un răspuns este: dacă vezi că ți-e copilul bolnav, tușește, strănută, îi curg mucii verzi, de ce îl aduci la grădiniță? Asta nu pot să pricep. Chiar nu înțelegi, chiar nu îți pasă ție ca mamă că îi îmbolnăvești pe alți copii? Plus că băiețelul sau fetița ta are riscul de a se îmbolnăvi și de altceva, în condițiile în care are imunitatea scăzută. Când văd că are muci n-o mai duc la grădiniță, e clar că are o răceală. În urmă cu aproximativ o lună de zile, din vreo 25 de copii câți sunt în grupă mai erau doar 4. Ceilalți erau bolnavi.
Sunt conștientă că îmbolnăvirile nu pot fi evitate, dar dacă oamenii ar avea conștiință, nu și-ar mai aduce copiii care tușesc de parcă-și scuipă plămânii, iar îmbolnăvirile ar fi mai rare.
La doamna doctor la cabinet, antecamera era plină cu copii mai mari sau mai mici. De altfel, dumneaei ne-a și spus că numărul copiilor bolnavi este foarte, foarte mare și în cele mai multe cazuri îmbolnăvi-rile au loc în colectivitate. „Trebuie dați la grădiniță la 18 ani”, a glumit dumneaei.
Aud povești de groază. „A mea (o fetiță de doi ani) a făcut 41 temperatură. N-o mai duc la creșă! O duc la țară, la mama”, îmi spune o vecină. Un băiețel frumos, coleg cu fetița mea, a făcut diaree, a vărsat, după ce fusese tratat cu siropuri, așa că a trebuit să i se facă perfuzii.
Mă gândesc cu groază la sezonul cald, când înfloresc „gelmenii” aducători de enterocolite și alte asemenea.
Sincer, nu știu dacă să o mai duc la grădiniță. În condițiile în care triajul nu are loc la programul scurt, mulți părinți își aduc copiii bolnavi, posibilitățile de a se îmbolnăvi sunt infinite. De bani, de stres, de nervi și de lacrimi nu mai vorbesc. Vorbesc doar de sănătatea lor, căreia nu cred că-i prind bine antibioticele, antiviralele, antiinflamatoarele, antipireticele și alte anti.
Din când în când, mama ne spunea mie și surorii mele: Numai mamă să nu fii. Abia de când sunt și eu mamă înțeleg vorbele astea.
