Într-o vineri și într-o sală de judecată și în timpul unui proces, sună un mobil. Toată lumea e consternată căci e interzis să intri în sala de judecată cu telefonul deschis, în sfârșit… cel puțin să nu sune…poți primi amendă pentru asta. Indignarea a fost cu atât mai mare cu cât celularul îi aparținea unui… procuror, care nici măcar nu l-a închis, nici măcar nu a încercat să dea impresia că a uitat să-l dea pe silențios, ci a răspuns la apel spunând: „Sunt în ședință”. Judecătoarea i-a atras atenția că nu e normal să răspundă la telefon chiar în timpul unei ședințe de judecată. Procurorul a răspuns: „Ce să fac, să-l arunc ?”. „De ce nu vă aduceți și un laptop?” a venit răspunsul judecătoarei. „Mi se pare o lipsă de respect”, a mai adăugat aceasta.
Zilele trecute, pe la ceas de seară, treceam cu gândul la primăvară pe lângă sediul partidului-fantomă, pedeleu. În fața sediului, Neață vorbea la telefon luându-și pălăria de pe cap, apoi punându-și-o la loc, în mod repetat. Ne-am bucurat că n-a trântit-o și că n-a călcat pe ea, de necaz, că părea tare necăjit săracu’. Sincer, bre nea Neață, după ce că ai atâtea probleme cu datoriile, cu creditorii, cu executorii, ce-ți mai trebuie să te bagi și interimar la strigoiul pedelist?
