Doi curcani cam înfoiați
Åži la gât purtând mărgele,
Păreau tare-ngrijorați
Să rămână fără ele.
Că se știe, la curcani,
Åžirul de mărgele fine
Neamul țanțoș peste ani
Printre orătănii ține.
Astfel că punând mălai
De mâncare, în ulcele,
Am rămas fără de grai,
Când văzui așa mărgele.
Nu-mi dă pace gândul meu:
Ce mai salbă minunată!
Ce podoabă, nici chiar eu
N-am așa, chiar dacă-s fată!
Sâc în ciudă le-am strigat!
Åži îi văd cum dintr-o dată,
Ei în pene s-au umflat
Åži pe limba lor mă ceartă.
N-are rost să-i întărât,
Cad cu ei la învoială,
Cu mărgelele la gât
Ei sunt șic, fără-ndoială!
de Lidia Batali – http://www.poeziipentrucopii.info/
