Andreea, o fetiță în vârstă de zece ani, din Mirceștii Noi, cântărește doar 18 kilograme și își petrece copilăria strângând din dinți ca să poată îndura durerile crâncene provocate de boală. Prea săraci ca să îi poată asigura micuței alimentația și tratamentul continuu, părinții săi asistă, deznădăjduiți, la suferința ei. Fiindcă mai au doi copii, Niculina, care este insulino-dependentă, și Trandafir Ghilea și-au dat la spate propriile suferințe pentru a le putea asigura celor trei strictul necesar. „Pur și simplu nu mai avem bani. Soțul meu este în șomaj tehnic, ia 75% din salariu și mai primim trei alocații… Cu Andreea trebuie să ajungem lunar la Iași, la spital, și un singur drum ne costă 500 de lei. Vă rog să ne credeți, suntem disperați… N-am crezut niciodată că vom ajunge în situația asta… Dar avem nevoie de ajutor…”, a spus Niculina, jenată de situația imposibilă în care au ajuns. Cine dorește să contribuie cu cât de puțin, astfel încât Andreei să îi fie alinate suferințele, poate depune orice sumă de bani în contul în lei deschis la BRD filiala Focșani, pe numele Ghilea Niculina: RO 97 BRDE 400 SV 2121 680 4000. Mama fetiței poate fi contactată direct la numărul de telefon 0761.141.853.
Dacă nu-i știi povestea, ai crede că este o fetiță de maxim șapte anișori, care se întâmplă să aibă o constituție mai firavă decât a altor fetițe. Totuși, la o privire mai atentă, nu poți să nu remarci dungile fine formate în jurul guriței, dovezi vizibile ale rictusului născut din suferință… Deasupra, ochișorii… Sub sclipirea lentilelor ochelarilor, privirea mult prea tristă te lovește direct în suflet… O privire de om mare, cu griji de om mare, cu deznădejdi ce contrastează flagrant cu ființa micuță ce ți se arată în fața propriilor tăi ochi. Åži-ntreaga fragilitate a acestui copil ți se dezvăluie brutal, în clipa când antebrațul uneia din mânuțe se dezgolește de ocrotirea mânecii… „Andreea are zece ani”, rupe tăcerea mama sa, Niculina, „și doar 18 kilograme. Ar trebui să aibă cu zece în plus, dar unul dintre diagnosticele ei este hipotrofie ponderală… I-a fost recomandată de către medici o alimentație specială, dar… nu avem bani”, a spus, aproape șoptit, cu ochii în lacrimi, femeia.
Evident jenată de situația în care a adus-o sărăcia, Niculina a început să povestească, cu voce tremurândă, despre necazul care i-a lovit când se așteptau mai puțin. Despre sărăcia care îi pune pe ei, părinții a trei copii, să facă alegeri dramatice, prioritatea fiind sănătatea Andreei. „În februarie anul trecut, fata a început să aibă dureri îngrozitoare la mâini, la picioare. O dureau cumplit toate oasele, atât de tare încât la un moment dat nu a mai putut nici să meargă. Am dus-o la spital, aici în Focșani, i-au făcut analize și, pentru că i-a ieșit infecție mare în sânge ne-au trimis la Clinica «Sfânta Maria» din Iași. Acolo i-au făcut din nou analize, investigații și i s-a pus și diagnosticul: artrită juvenilă idiopatică oligoarticulară. I-au mai găsit hipocalcemie, hipotrofie ponde-rală, deficit imunologic mixt și strabism divergent”, a detaliat femeia. Åži din acel moment au început cheltuielile substanțiale cu drumurile la Clinica din Iași, cu medicamentele și tratamentele necesare copilei care au secătuit, efectiv, bugetul familiei.
Tratamentul i-ar permite copilei să ducă o viață normală
Boala principală de care suferă Andreea nu e una mortală însă este, totuși, o boală cronică ce îi provoacă dureri îngrozitoare și care, dacă nu este tratată corespunzător, poate ajunge să-i blocheze articulațiile și să-i ucidă libertatea de mișcare. Cu tratament adecvat, există, însă, șanse bune de a menține utilizarea aproape normală a articulației în cazul în care boala se limitează la câteva articulații.
Mama fetiței a aflat, de la medici, că nu există o terapie specifică pentru a vindeca artrita juvenilă idiopatică oligoarticulară, însă scopul tratamentului este de a permite copilei sale să ducă o viață normală. Potrivit specialiștilor, tratamentul se bazează în special pe folosirea de medicamente care inhibă inflamația și pe procedurile de reabilitare care păstrează funcția articulațiilor și ajută la prevenirea deformărilor. Terapia este complexă și are nevoie de cooperarea mai multor specialiști, cum ar fi reumatologi pediatri, fiziokinetoterapeuți, oftalmologi. „Pentru asta trebuie să mergem lunar la Clinica din Iași, unde i se fac mereu analize și tratament specific. Am făcut eforturi, sacrificii chiar, să ajungem acolo lunar, pe tot parcursul anului trecut. Am spus că nimic nu e mai important decât sănătatea fetiței. Fiindcă nu ne-au mai rămas bani, am făcut împrumuturi la bănci ca să cumpărăm lemne pentru iarnă, haine, cărți și rechizite pentru copii, că merg la școală, la grădiniță și știe toată lumea câte se cer acolo… Åži acum, am ajuns în situația că nu mai avem cu ce să ne ducem la Clinică, nici cu ce să-i schimb ochelarii Andreei… Nu mai zic de alimente…”, a mărturisit, deznădăjduită, sărmana mamă.
I s-a explicat clar de către medici că problemele cu vederea i s-au dezvoltat copilei ca o consecință a bolii și netratate, pot provoca leziuni foarte grave ale ochilor. Din acest motiv, controlul oftalmologic efectuat o dată la trei luni este imperios necesar. „Dar cu ce să îl mai facem?”, se întreabă, retoric, biata femeie. „Efectiv nu mai avem de unde, și mă doare inima și pentru Nicușor, băiatul meu care are și el nevoie de ochelari. Am reușit să-l duc la control, dar ochelari nu am mai avut cu ce să-i facem… Are 0,75, la un ochi cu plus, la celălalt cu minus și fiindcă nu are ochelari are probleme la școală, îl ustură ochii, nu vede bine”, a mai spus Niculina.
Tratarea bolii, un lux pentru românul de rând
Mama Andreei a mărturisit, încurcată, că niciodată, dar niciodată nu ar fi ajuns să ceară public ajutor financiar, dacă boala nu i-ar fi lovit fetița. Familia lor a trăit mereu la limită, dar decent, chivernisindu-și sărăcia astfel încât să iasă la liman. Niculina nu are serviciu, însă și-a îngrijit mereu copiii. Crește pe lângă casă câteva găini, un porc, chiar și o vacă, astfel încât să aibă, cât de cât, ce le pune pe masă. Locuiesc cu toții într-o casă modestă, cu două camere și o bucătărie. Pământ nu au, dar pe parcursul anului, Niculina muncește pământurile altora „pe din două”. „Soțul meu este angajat la CUP ca asfaltator, are salariu de 1.340 de lei, dar acum ia 75%, ca șomaj tehnic până începe iar lucrul. Mai sunt alocațiile copiilor, iar Andreea, că este în gradul II de handicap, primește alocație dublă. Åži ăștia-s toți banii… Dacă nu intervenea boala, ne descurcam așa cum se descurcă toți oamenii, dar acum pur și simplu nu mai putem”, zice femeia.
Oameni obișnuiți, cu ve-nituri mici, așa cum au ajuns cei mai mulți dintre români, soții Ghilea pur și simplu nu-și mai permit luxul tratării bolii propriului copil… Această realitate cruntă le roade sufletul, inima, le distruge viața… Consecință nenorocită a sărăciei care i-ar prăbuși, de altfel, în cea mai neagră deznădejde, pe toți cei care sunt părinți…
Chinuită de dureri, apăsată de grijile părinților
Timidă și mult prea tristă, Andreea asista, cuminte, la povestea spusă de mama ei, frământându-și mânuțele în poală. Degețelele ei, mult prea subțiri, cuprindeau din timp în timp, încheieturile dureroase. Spectator inocent al suferinței propriei mame și personaj principal în această durere a familiei ei, pare că încearcă, fără nicio vină, un apăsător sentiment de vinovăție. N-a vrut ea să se îmbolnăvească… Îi place mult să meargă la școală, să fie printre copii de vârsta ei, să se joace cu celelalte fetițe… Numai că nu întotdeauna o țin puterile. Åži mult prea mult timp este pe drumuri, și-n spital. Acum aude că lipsa banilor o va țintui acasă. Åži până la urmă, Doamne ferește, la pat.
De-un an încoace, ia pastile zilnic – „o mie de pastile, atâtea iau”, glumește, zâmbind amar… O mie de pastile, într-un trupșor ce n-a reușit să adune mai mult de 18 kilograme în zece ani… Un trupșor de copil care, ca să se poată dezvolta normal, are nevoie de bani. Cine dorește să-i facă acestei fetițe o donație cât de mică, o poate contacta direct pe mama ei, Niculina, la numărul 0761.141.853. Sau puteți să-i dăruiți atâți bani cât vă lasă inima, în contul deschis la BRD, filiala Focșani, pe numele mamei sale, Niculina Ghilea: RO 97 BRDE 400 SV 2121 680 4000.
