Fie că locuim la bloc sau la casă, cu toții ne-am confruntat cel puțin o dată în viață cu necesitatea montării sau înlocuirii caloriferelor, care ne încălzesc locuințele pe timp de iarnă. Pentru că suntem în plin sezon rece și căldura este acum mai prețioasă ca oricând, am testat piața și am vorbit cu specialiști în domeniul instalațiilor termice pentru a afla răspunsul la câteva întrebări: Cum alegem caloriferul potrivit pentru locuința noastră? Cât ne costă un calorifer de aluminiu, fontă sau oțel? Care tip de radiator dă cea mai mare căldură și care este mai rezistent?
De la caloriferele rusești, grele, din fontă, până la cele mai noi, cu un randament mai ridicat de căldură, oferta radiatoarelor pe piața românească este destul de diversificată, pentru toate cerințele și mai ales, pentru toate buzunarele.
Dacă doriți să vă dotați locuința cu cele mai potrivite calorifere, trebuie să știți că acestea sunt de trei tipuri: de aluminiu, oțel și fontă, fiecare cu caracteristicile proprii. În funcție de criteriul randamentului de căldură sau al transferului de căldură, cel mai eficient este caloriferul din aluminiu, spun specialiștii, care răspândește cea mai mare cantitate de căldură, întrucât se încălzește repede. Pe locul al doilea, ca transfer de căldură, sunt caloriferele din oțel, care se încălzesc rapid, dar și se răcesc la fel de repede, în timp ce fonta are un transfer de căldură cu circa 30% mai puțin decât aluminiul, dar cu cât se încălzește mai greu cu atât mai greu se și răcește.
Pentru a stabili necesarul de căldură dintr-o încăpere, specialiștii fac un calcul destul de complex, luând în considerare suprafața, dar și alți factori, precum: materialele din care sunt realizați pereții clădirii, orientarea camerei, tipul de tâmplărie, dacă imobilul este izolat termic sau nu, din ce material este realizat planșeul sau la ce nivel este situată locuința. În medie, pentru un confort termic optim, ar fi nevoie de 35-55 de wați pe metru cub. Pentru a vă face o idee privind eficiența energetică a diverselor tipuri de calorifere, calculată pe wați/metru pătrat, aceasta ar putea arăta astfel:
-1 element din fontă – 135-150 wați
-1 element din aluminiu – 160 – 200 wați
-1 element din oțel – 160 wați
Cât costă un calorifer?
În magazinele de instalații sanitare radiatoarele se vând fie la element, fie la bucată, în funcție de model și de materialul din care sunt realizate. Cele mai greu de găsit sunt caloriferele rusești, din fontă, care încă se mai fabrică și sunt importate din Ucraina. Acestea sunt și cele mai scumpe, un element având un preț mediu de 52 de lei. Caloriferele din fontă sunt însă și cele mai rezistente, având o durată de viață de circa 30 de ani, dublu cât un calorifer din aluminiu, de pildă. Multe locuințe, în special din blocurile mai vechi, construite înainte de 1989, sunt încălzite și azi cu clasicele calorifere rusești, care, deși nu punctează la aspect, cu siguranță sunt trainice.
Mulți specialiști în instalații recomandă radiatoarele din aluminiu, mai noi, rezistente, care au și un transfer bun de energie termică. Acestea se găsesc în comerț la prețul de circa 35 lei pentru un element. Garanția de viață pentru aluminiu este de circa 15 ani, însă aceasta depinde și de producător. Multe din radiatoarele din aluminiu de pe piața vrânceană sunt aduse fie din Italia, considerate superioare, fie din Turcia.
Caloriferele din oțel nu sunt recomandate dacă ești abonat ENET
În cele din urmă, caloriferele din oțel sunt cele mai accesibile ca preț, un element ajungând să coste circa 20 de lei. Însă, acest tip de radiatoare sunt și cel mai puțin rezistente, având cea mai mică garanție oferită la vânzare, de 10 ani. În plus, magazinul nu vă oferă garanția în cazul în care vi s-a spart caloriferul și sunteți racordați la sistemul centralizat de încălzire al ENET. „Caloriferele din oțel nu sunt recomandate pentru sistemul de încălzire prin ENET, pentru că sunt mai puțin rezistente și presiunea mai mare și fluctuantă de la CET le poate sparge mai ușor, mai ales când se fac probe. Magazinul nu oferă garanție în cazul în care caloriferul s-a spart și se constată că clientul este racordat la ENET”, ne-a spus administratorul unei societăți cu profil de instalații sanitare din Focșani.
Pentru achiziționarea unui calorifer trebuie să luați în considerare și chitul de instalare, care cuprinde un aerisitor, un dop, suport de prindere în perete, conectori, două robinete tur-retur, în total vreo 50 de lei. În unele cazuri, este necesară și țeavă henco, o cheltuială suplimentară pe care trebuie să o luați în considerare.
Instalarea costă între 50 lei și peste 100 lei
O altă întrebare la care trebuie să răspundem este aceea dacă apelăm pentru montarea radiatorului la un meseriaș sau la o firmă specializată? Ideal ar fi să contactăm o firmă de specialitate, care face toate probele necesare, ia legătura cu responsabilul de la punctul termic și, la finalul lucrării, vă dă și chitanță. Manopera în acest caz este de circa 25%-30% din valoarea totală a materialelor. De exemplu, pentru montarea unui calorifer de 10 elemenți din aluminiu, instalarea vă poate costa circa 120 lei. Dacă apelați la un instalator pe care îl găsiți prin cunoscuți, ajungeți mai ieftin, la 50 de lei, însă nu aveți garanția lucrării.
De asemenea, în cadrul SC ENET SA există un compartiment de mentenanță, care execută, contra cost, inclusiv montare de calorifere, dar realizează și branșamentul la încălzire. „Prețurile sunt negociabile, se lucrează și cu materialul clientului, se oferă garanție 6-12 luni”, se arată în anunțul societății de termoficare. Instalatorii ENET pot fi găsiți în sediul de pe strada Gh. Magheru, la Punctul termic nr. 47.
În ceea ce privește livrarea agentului termic din CET, aceasta variază în funcție de temperaturile exterioare. „Există un grafic zilnic după care se livrează agentul termic, care variază în funcție de evoluția meteo. Cu cât este mai frig, cu atât temperatura apei care pleacă din CET este mai mare”, ne-a spus Cristina Gavrilă, purtătorul de cuvânt al ENET Focșani. Temperatura care ajunge efectiv în calorifer depinde de mai mulți factori, cum ar fi vechimea și uzura instalațiilor, dacă locuința este izolată sau distanța față de punctul termic.
