Ce sunt și cum se fac filmele accesibilizate pentru nevăzători, unde, cât durează și care sunt etapele creării unei cărți audio-Daisy, care e tehnica orientării și deplasării cu bastonul alb și cu ce probleme se confruntă persoanele cu deficiențe de vedere din urbea noastră, toate acestea au constituit punctele de maxim interes ale activității ce a avut loc ieri, la sediul Secției pentru Copii și Tineret a Bibliotecii Județene „Duiliu Zamfirescu” Vrancea. Absolut inedită, această întîlnire, derulată sub genericul „Să privim viața prin ochii nevăzătorilor”, a scos la suprafață și multele nemulțumiri ale celor ce nu văd cu ochii. Printre acestea se numără și nerespectarea drepturilor lor, a legislației care le stipulează, chiar de către autoritățile locale, fapt ce le face imposibilă viața independentă. „Aș lega autoritățile la ochi, le-aș pune în mână bastonul alb și le-aș da drumul pe stradă”, a spus Laurențiu, unul dintre nevăzătorii prezenți. „Nu e nevoie să fie legate la ochi pentru că oricum, autoritățile sunt oarbe…”, a replicat unul dintre cei prezenți la eveniment.
Peste 15 nevăzători împreună cu însoțitorii lor, elevi ai Åžcolii Postliceale Sanitare „Carol Davila”, reprezentanți ai Asociației Nevăzătorilor Filiala Vrancea, ai Serviciului de Probațiune, Direcției pentru Tineret și Sport, precum și ai Consiliului Județean al Elevilor au participat, ieri, la o serie de evenimente adunate sub genericul „Să privim viața prin ochii nevăzătorilor”. Acestea au fost organizate de Biblioteca Județeană și Fundația „Cartea Călătoare” din Focșani, care au avut ca invitat special pe voluntarul Corpului Păcii Jennifer Brooks, din Florida, SUA, specializată pe pro-blemele nevăzătorilor.
Împărțiți în trei grupe, participanții au trecut pe rând, prin cele trei săli ale bibliotecii – cea în care se prezenta filmul, alta în care se prezentau playerul și cărțile Daisy și cea în care Jennifer vorbea despre tehnicile de orientare, precum și despre ce este și cum trebuie să abordezi o persoană nevăzătoare. Iar dacă la sosire cele propuse păreau lucruri extraterestre, pe parcurs, timpul destinat fiecărei vizite în parte s-a dovedit insuficient pentru cât de multe ar mai fi dorit să afle și să vadă cei prezenți. Orbii să se uite la film?! Să citească cărți?! Să meargă ca oricare altul, singuri pe stradă?! Aceste aspecte, ca și multe altele pe care văzătorii le credeau până ieri imposibile, li s-au relevat ca fiind posibile prin demonstrațiile practice pe care le-au văzut cu ochii lor. Iar nevăzătorii care până ieri priveau cu scepticism toate acestea, au îndrăznit să creadă că da, au și ei acces peste tot pe unde și cei ce văd pot pătrunde. „Vă propunem, astăzi, un tip de altfel de activități. Toți suntem participanți, toți organizatori. Ne-am gândit să facem această activitate și să ne cunoaștem mai bine, să cunoaștem din problemele nevăzătorilor, să aflăm despre lucrurile frumoase care se fac special pentru ei aici, în orașul nostru. În cadrul acestei întâlniri, vă rugăm să spuneți ce nevoi aveți, să comunicați, pentru că până la urmă comunicarea înseamnă dezvoltare, iar noi suntem aici pentru a vă sprijini”, a spus Anamaria Cătănoiu, din cadrul Bibliotecii Județene.
Pentru accesibilizarea a 10 minute de film se muncește trei ore
Într-una dintre sălile Secției pentru Copii a Bibliotecii, participanții au vizionat, plini de interes, o secvență din filmul „Bună! Ce faci?”, unul dintre filmele pe care Fundația „Cartea Călătoare” l-a accesibilizat și care va fi proiectat în întregime, pe 29 ianuarie, la Cinematograful „Balada” din Focșani. Uimiți și evident încântați, cei prezenți au aflat că vizionarea unui film de către nevăzători este posibilă, prin descrierea verbală a decorurilor, mimicii, gesturilor, hainelor, mișcării, etc., descrieri înregistrate de un lector și montate între replicile actorilor.
Gabriela Dima, de la Fundația „Cartea Călătoare”, a explicat toate etapele procesului de accesibilizare. „Accesibilizarea filmelor este unul dintre proiectele de suflet ale Fundației «Cartea Călătoare», e un vis mai vechi ca filmele să ajungă și la nevăzători. Dacă pentru noi, cei care vedem, totul este clar când privim la film, nevăzătorilor sunt lucruri care le scapă- mimică, gesturi, decor – și de aceea, este un pic mai greu să înțeleagă filmul. Prin accesibilizare, în pauzele dintre replici sunt inserate descrieri care precizează toate aceste lucruri, astfel că nevăzătorul va putea înțelege acțiunea filmului la fel ca oricine. Pot să vă spun că pentru accesibilizare, pentru zece minute de film se lucrează trei ore”, a detaliat Gabriela Dima.
Nevăzătorii prezenți la demonstrație au declarat deschis că explicațiile din film sunt foarte bune și că înțeleg perfect acțiunea. Iar Andreea, una din elevele Åžcolii „Carol Davila” a spus că a avut prilejul să vadă un astfel de film într-una din țările occidentale și că este foarte normal ca nevăzătorii să aibă aceleași oportunități cu văzătorii. „Mulți îi văd diferiți pe nevăzători, dar e o falsă percepție. Åži eu stau uneori doar să ascult ce se întâmplă la televizor și mi-ar fi și mie binevenite astfel de explicații suplimentare. Este foarte interesant și cât se poate de util!”, a zis tânăra.
De la cărțile în Braille, la cele în format audio-Daisy
Cărțile audio-Daisy și playerul la care acestea pot fi ascultate au stârnit, de asemenea, foarte mult interes. Mircea Bucur, președintele Fundației „Cartea Călătoare”, care a implementat acest standard internațional în România, a explicat și exemplificat practic, ce înseamnă acesta. „Nevăzătorii, în mod clasic, foloseau formatul Braille. Dar o carte Braille mi-ar umple brațele, Biblia în Braille se întinde pe trei metri. În timp, s-a încercat înlocuirea Braillului cu înregistrări pe bandă magnetică, apoi pe casete. Dar o carte astfel înregistrată nu se poate asculta decât secvențial. Nu poți să te întorci unde ai rămas, nu poți citi selectiv. Din acest motiv, pornind de la ideea MP3-playerelor s-a inventat acest aparat player Daisy la care pot fi ascultate cărțile în format audio-Daisy. E un standard internațional, iar Biblioteca din Focșani a fost prima din România care a deschis un stand cu astfel de cărți destinate persoanelor cu deficiențe de vedere. Lucrăm cu lectori voluntari, dar, pot spune eu profesioniști, pentru că suntem foarte selectivi. Ei citesc cartea în studioul de înregistrări, apoi, înregistrarea pe CD e structurată într-un anumit mod ca să permită citirea selectivă. Astfel, nevăzătorul poate imita gesturile unui om care intră într-o librărie și ia o carte: se uită pe co-perta spate, la cuprins, poate deschide cartea direct la capitolul care îl interesează, poate sublinia, poate pune semn de carte, poate citi notele de subsol și apoi să revină la text în locul de unde a rămas, poate sări la pagina care o dorește”, a explicat Mircea Bucur.
În prezent, aproape toate bibliotecile din țară și toate școlile destinate celor cu deficiențe de vedere sunt dotate cu playere, cărți și manuale Daisy realizate de Fundația „Cartea Călătoare”. Nevăzătorii se pot duce, astfel, ca orice om la bibliotecă și pot împrumuta cărți și playerul la care să le citească. De asemenea, ei le pot cumpăra, alegându-le de pe site-ul www.cartidaisy.ro
Exerciții de orientare și deplasarea cu bastonul alb
Jennifer Brooks, voluntarul Corpului Păcii care timp de patru ani a lucrat cu copiii nevăzători la Åžcoala din Târgu Frumos, a împărtășit celor prezenți din experiența sa, a vorbit despre proiectele implementate, despre cum să te comporți cu un nevăzător, cum să îl ajuți când acesta ți-o cere. De asemenea, îndrumați de ea, mulți din cei prezenți au experimentat, legați la ochi, cum este să te deplasezi din punctul X în punctul Y pipăind drumul cu bastonul alb.
Ea și-a exprimat credința că nevăzătorii trebuie să iasă din case, să deprindă abilități care să le dea independență pentru că numai așa, văzătorii vor renunța să mai aibă prejudecăți. „Cu cât mai des te întâlnești văzător cu nevăzător, cu atât mai mult ne obișnuim unii cu alții”, a afirmat ea. Mai multe despre Jennifer puteți reciti accesând: http://www.monitorulvn.ro/articole/tanara-americanca-de-patru-ani-in-slujba-copiilor-nevazatori_2_140583.html
„Aș lega autoritățile la ochi și le-aș da drumul pe stradă”
La finalul întâlnirii de ieri, elevii și-au exprimat dorința de a deveni voluntari. Cristian Gîrneață, președintele Consiliului Județean al Elevilor, a venit cu propunerea de a rula măcar un film pe lună la Cinema Balada, accesibilizat nevăzătorilor. De asemenea, profesorul Violeta Zlota a afirmat că Åžcoala „Carol Davila” este deschisă parteneriatelor în orice proiecte ce ar putea să vină în sprijinul nevăzătorilor. Iar aceștia și-au spus și ei păsurile. „Oamenii au senzația că nevăzătorii sunt și înapoiați, nu pot înțelege diverse situații dacă nu văd. Dar de ce nu se pune problema că nici văzătorii nu știu să interacționeze cu noi, nu știu să se comporte?”, a spus unul dintre nevăzători. „Afară, dacă am vrea să mergem, nu putem fără însoțitor, pentru că dacă ești singur și greșești în deplasare, oamenii râd de tine. Orice râs se simte, să știți”, a spus o femeie, de asemenea nevăzătoare. „Mai e și varianta că mergi cu bastonul și te lovești de cineva și te trezești că-ți zice «ce faci măi, nu vezi?». Păi nu văd, că de aia am baston! Åži chiar cu bastonul, cum să ieși când străzile sunt numai gropi peste tot, nu sunt semnalizate semafoarele, trotuarele, nu sunt covoare tactile, nimic… Autoritățile nu au ochi pentru noi?!”, a continuat altcineva. „Am o propunere”, a răspuns cineva dintre cei prezenți. „Eu aș lega autoritățile la ochi, le-aș pune-n mână bastonul alb și le-aș da drumul pe stradă!”.
Întâlnirea de ieri a fost dovada clară că nevăzătorilor le face plăcere să se întâlnească și să comunice. Că au nevoie de socializare la fel ca oricare dintre noi, că sunt, practic, la fel ca noi. Faptul că nu pot privi cu ochii nu e un impediment în a vedea mai mult decât pot unii simți. Asta a fost clar pentru toți cei prezenți la acțiunea de ieri, care, cu siguranță, vor purta acest mesaj, mai departe.
