Ați mai auzit ceva de apocalipsă după 22 decembrie, adică la o zi după „sfârșitul sfârșitului”? Eu nu. Åži nu cred că a mai auzit cineva. Lucrurile au decurs așa: Cu câteva săptămâni înainte de 21 decembrie, era amuzant să faci glumițe pe tema asta: „Hai Gicule, te fac un drum până la Sinaia, de Crăciun?” – „Nu mă, că vine sfârșitul lumii!”. Hahaha, era distractiv. Glume de genul ăsta s-au făcut mai tot anul, însă din perioada aceea au început să se intensifice. Åži s-au tot intensificat încât la o săptămână distanță deja nu era om care să nu fi auzit despre asta și să nu fi avut o părere definită. Îl întrebai pe tipul de la pâine, îți răspundea că el nu crede în teoria cum că planeta Nibiru (sau cum se cheamă) ne-ar lovi Pământul și că ploaia de meteoriți ar fi o invenție, și cum… Nu credea, desigur, dar știa toate teoriile. Åži ca el era toată lumea. Nimeni nu credea și totuși știau toate posibilitățile de apocalipsă. De acum glumele pe tema asta deveneau expirate, și când o glumă devine expirată, toată lumea o suprautilizează. Măcar să știm o treabă!
Apăreau grupulețe care spuneau că subiectul ăsta e peste tot și că îi obosește prea mult. Apocalipsa devenea mainstream. În aceeași stare de spirit, s-a auzit despre niște oameni care și-au făcut chestii din metal de pus pe cap care să-i protejeze de radiații, care și-au cumpărat biscuiți de la N.A.T.O. care sunt buni de mâncat după 70 de ani și care își construiau bunkere mici. În toată perioada asta, n-am văzut nici un exemplu concret de om care să creadă pe bune că vine sfârșitul lumii. Numai o multitudine de persoane care se iau unele după altele, care râd și arată cu degetul pe unii cu coifuri de metal, a căror existență este îndoielnică. Apogeul a fost pe 20, când nu exista discuție în care să nu fie inclus faptul că „mâine muriim!!”. Ä‚ia cu biscuiții deja găseau o utilitate bunkerelor: intrau în ele de rușine, să nu mai râdă vecinul de ei.
Vine, în sfârșit, Sfârșitul! Pe 21 mergeau cu toții la serviciu, sau se obișnuiau cu vacanța de Crăciun. Se gândeau în adâncul ființei lor că „cine știe”, dacă vine. Desigur, nu vocaliza nimeni. Glumele pe subiectul ăsta se mai potoleau, ba se mai gândeau la un cod de ninsoare, ba că nu-știu-ce de Crăciun. Viața își urma cursul, cu excepția momentelor în care te gândeai cum se agită unii într-un bunker și îți venea să râzi. Nimic interesant. De a doua zi se mai găsea vreunul care să zică „Băă, am scăpat!”, un întârziat care să mai „planeta Nibiru”, ceva. Dar, nicio grijă! Venea Crăciunul, un nou subiect pe care să ne agităm la unison.
Eu voiam să vină sfârșitul lumii, serios. Era ca într-un joc video cu asteroizi și era care pe care, lupta pentru supraviețuire. Distracție! Dar mai ales le-ar fi dat peste nas ăstora cu „nu vine”. Sigur că nu vine, ai fi fraier dacă ai crede asta. Să crezi ca apocalipsa va veni, și mai ales anunțată de massmedia, cere un IQ mult sub medie, da. Cum nu crezi, ai IQ peste cei cu „mult sub medie”. Wow, bravo! Este într-adevăr un motiv să fii mândru, de aceea spui tuturor: „Eu nu cred că vine Apocalipsa”, să constate și cei din jur că nu ești „mult sub medie”. Să râdem de fraierii de o existență îndoielnică care și-au cumpărat biscuiți de la N.A.T.O., doar sunt sub noi. Dacă ai fost de părere că sfârșitul lumii nu vine pe 21 decembrie 2012 și ai ținut neapărat să-ți vocalizezi părerea, aceeași cu a tuturor din jur, felicitări!
Colegiul Național Unirea
