Ho Ho Ho

   Ho Ho Ho, zice Moșul. De ce râde el? Nu cred să aibă vreun motiv propriu-zis. Râde ca să ne facă pe noi să râdem, pentru că el este bătrânelul rotofei din reclamele de la Coca-Cola și pentru că el nu are griji. Åži eu aș râde dacă aș exista în societatea asta doar câteva săptămâni pe an, și în alea să fiu eroul momentului. Cum să nu fii așa de vesel dacă tot anul stai să mângâi renii între cornițe și înveți elfii să facă tablete, telefoane și alte lucruri cu ecrane (fiindcă asta vor copiii mai nou)? Moșul nu zice „ho ho ho” pentru că îl amuză cineva. El transmite toate sentimentele plăcute, calde, specifice Cră-ciunului și nu ar face-o mai bine în nici un fel decât prin râsul lui specific.
   Aaaaha Ha Ha Hiii-ul ascuțit se aude din băncile de pe rândul din mijloc. Vine de la grupul acela de fete omniprezent în orice clasă. Nu sunt fete rele, pițipoance, tocilare sau „de la țară” ci trăiesc ca adolescenții din desene animate: au reacții, uneori și replici de personaj desprins de acolo. De ce râd? Teoretic, pentru că s-a întâmplat ceva amuzant. Practic, la cel mai nesemnificativ lucru încep să râdă ascuțit și foarte tare, ca cei din jur să le vadă cum se simt în largul lor. Deși se vede de la o poștă că râsul lor e fals, le înțelegem. Au nevoie de mai multă încredere în propria persoană și să fie mai independente de grupul lor. Pentru ele, râsul e un mijloc de „afirmare” pozitivă într-un anumit mediu.
   Hă Hă Hăă, râd băieții mari în spatele liceului. Râd ei să pară niște masculi alfa? Ca să arate că ei sunt cei mai șmecheri și că pot râde de toți și tot? Râd pentru că sunt niște adolescenți nonșalanți? Nea, râd pentru că a căzut un fraier pe gheață.
   Râsul e ceva care face atât de mult parte din viața noastră, încât nu îl mai separăm de ea. Nici nu știu cum să îl definesc prea bine. Cert este că râdem când ori se întâmplă ceva amuzant, ori când vrem să dovedim ceva (de cele mai multe ori inconștient). De aceea râsul depinde de mai mulți factori. Dacă ești în compania unor oameni care nu îți plac, nu râzi la ceva semi-distractiv, pe când cu prietenii tăi, din același lucru, poți face haz până te plictisești.
   Sigur, dacă cineva face un gest exagerat sau pur și simplu cade, nu e nevoie să te prinzi, să zicem. Totuși simțul umorului presupune un anumit grad de inteligență, fără de care nu ai înțelege ce e amuzant într-o glumă. Cu atât mai mult, pe unii îi amuză lucruri la care alții nici nu    s-ar gândi ca fiind amuzante. Atunci la ce râd oamenii care nu au simțul umorului? Cum să râzi la o glumă dacă nu o înțelegi? Nu e ca și cum nu li s-ar părea hazlii bancurile și atât, dacă nu ai simțul umorului nu poți să sesizezi nici ceva care în mod normal te-ar amuza.
   Oricum ar fi, cine râde 15 minute, trăiește mai mult. Așa că, indiferent de motiv, ha ha ha!