Reporter: Cine sunteți dumneavoastră, domnule senator Petru Filip?
Petru Filip: De formație sunt inginer mecanic, am terminat ca șef de promoție Fa-cultatea de Mecanică din Timișoara, 1979. Sunt născut la Slobozia, Ialomița, iar școala și copilăria le-am trăit în Călărași. M-am căsătorit în Bihor. După terminarea facultății am luat repartiție la Timișoara, am avut această posibilitate, după care m-am transferat la Întreprinderea Mecanică Piese de Schimb Oradea. Anul 1991 m-a prins director tehnic la această întreprindere de 5000 angajați. Întâmplător am fost invitat să fiu primar al municipiului Oradea în aprilie 1991, pe vremea când primarii erau numiți și nu aleși, fără să mă gân-desc la acea vreme dacă voi rămâne sau nu în politică. Mai degrabă nu aveam de gând să rămân în politică și chiar cu acest gând am intrat, să rămân până în februarie 1992, primele alegeri libere la locale. Am candidat în 1992 ca și candidat independent, pe listele FSN. Am rămas în politică, făcând din admi-nistrație o a doua meserie. Am fost primarul municipiului Oradea în perioada 1992-1997 și 2000-2007. Este oraș mare, de 230 -240 mii locuitori. În 2007 am mers în Parlamentul European, iar în 2008 am participat la alegerile pentru Senat. În Senat, timp de doi ani am fost președintele Comisiei pentru Administrație publică, iar ultimii doi ani am fost vicepreșe-dinte, respectiv secretar al Biroului Permanent.
Rep.: Aveți o experiență bogată în administrația publică din România. Cum se împacă administrația cu politica?
P.F. : În acești 20 de ani am făcut foarte multă administrație, cunoscând foarte bine pro-blemele administrațiilor publice și ale primarilor în general. Am încercat, indiferent de cine a fost la guvernare, să fiu de partea administrațiilor publice locale pentru că eu consider că administrațiile locale și primarii sunt cei care reprezintă elementul principal într-o administrație publică și, din păcate, guvernele din România nu au fost foarte deschise față de administrațiile publice locale.
Din punct de vedere politic, în 1993, pentru că trebuie să lămuresc și această problemă, am intrat în Partidul Democrat, unde am rămas până în luna aprilie din acest an chiar dacă în ultimii doi ani mi-am manifestat de multe ori nemulțumirea față de modul în care PD a reușit să facă ceea ce de fapt cetățeanul aștepta de la guvernarea acestui partid.
Faptul că s-a rupt foarte tare de cetățean, de problemele lui m-a făcut să îmi pun foarte serios problema de a pleca din acest partid.
Am avut discuții atât cu domnul Marian Oprișan, de care mă leagă o relație apropiată, cât și cu domnul președinte Ponta. Discuțiile au fost mult mai vechi decât momentul în care am făcut acest pas. În aprilie, înainte de moțiune, aceasta a fost o decizie personală, pe care mi-am asumat-o la vremea respectivă și o asum și acum. Înainte de moțiune, fără să știu dacă moțiunea va avea sorți de izbândă, am făcut acest pas riscând o anumită atitudine adversă sau de nemulțumire manifestată din partea PD, dar am considerat că lucrurile trebuie încercate și trebuie să fac ceva pentru a fi schimbate.
Cu alte cuvinte, am fost unul dintre cei care au participat la luarea puterii de către USL în mai 2012. Am considerat că încă mai pot face ceva util, cel puțin în spațiul administrației publice și că pot să îmi aduc aportul cu tot ceea ce înseamnă partea de expertiză, de experiență, în ceea ce înseamnă reforma în administrația pu-blică și care oricum va trebui făcută. Sper că viitorul mandat al guvernării USL să aducă o altă abordare în ceea ce înseamnă autonomia și descentralizarea în România. Mai am și avantajul că, între timp, mi-am luat titulatura de profesor universitar pe management în admi-nistrația publică. Am două catedre pe care le gestionez, două discipline de fapt, privind ma-nagementul serviciilor publice și managementul strategic la Universitatea din Oradea și Universitatea Dimitrie Cantemir.
Rep.: De ce ați ales să candidați la Vrancea și nu în alt Colegiu din țară?
P.F. : M-am mutat din punct de vedere politic în București, nu mai exista o relație politică cu Oradea din 2010. A fost o decizie personală de a candida într-un alt Colegiu și atunci variantele posibile au fost fie Bucureștiul, în unul dintre Colegiile de Senat ale unuia dintre sectoare sau în Vrancea. Am considerat că din punct de vedere personal și al relației personale pe care o am, pe de o parte cu Marian Oprișan, dar și din punctul de vedere al posibilității de a ajuta în mod concret comunități care au nevoie de ajutor și de expertiză în zona de administrație publică, varianta Vrancea poate fi una mult mai eficientă. Este vorba despre ceea ce aș putea să fac pentru județ și pentru comunitățile din Colegiul meu, chiar pentru municipiul Focșani, ținând cont de această experiență în administrație. În zona administrației sunt ca peștele în apă, nu vin acum să descifrez ce înseamnă problemele de apă, canal, transport, groapă de gunoi. Le-am gestionat prin aplicare directă nu din cărți. Din punct de vedere al administrației publice am experiență practică și experiență teoretică de 20 de ani. Timp de patru ani am fost și consultant pentru România al unuia dintre cele mai mari institute de consultanță americană care a lucrat la legea finanțelor publice, la legea proprietății publice și private, la legea concesiunilor, mă refer la Urban Institut din Washington.
Rep.: Cum îi vedeți pe vrânceni, cum vă simțiți în Vrancea?
P.F. : Zona Vrancei este una cu o personalitate istorică deosebită, cu oameni puternici, o zonă care, practic, nu aș putea spune că se identifică cu una dintre zonele istorice ale României. Este Vrancea și atât. Ceea ce evident că obligă pe cei care sunt în administrația publică și vor să dea personalitate acestui oraș și acestui județ. Se pot face foarte multe lucruri și evident că dacă lucrurile vor fi așa cum sper să fie în 9 decembrie pot face o treabă bună fie că e vorba de municipiul Focșani, fie că este vorba de construirea acestui brand pentru Vrancea. Pentru că Vrancea este un brand, el trebuie să devină o realitate percepută la nivelul României. Construirea acestui brand și a marketingului este o chestiune care ține de foarte multe lucruri, atât de partea de promovare cât și de partea de ridicare a nivelului de trai în zonă cu elementele care caracterizează zona Vrancea, fie că este vorba de cultură, de istorie, economie, de turism, de geografie.
Rep.: La întâlnirile cu oamenii din Vrancea ați vorbit despre construirea acestui brand al județului. Ce înseamnă acest lucru?
P.F. : Un brand evident este viticultura, podgoria, vinul care reprezintă unul dintre cele mai puternice branduri pe care Vrancea trebuie să le valorifice. Am avut ocazia să fiu prezent cu domnul preșe-dinte Marian Oprișan la întâlnirea AREV de la Bruxelles și sper că am putut demara un proces de susținere politică a intereselor viticultorilor din Vrancea legat de suprafețele care pot fi plantate în continuare. Există o dezbatere în spațiul european, o directivă din 2008 care ar trebui să fie modificată în condițiile protejării producătorilor de vin și podgorenilor din România și nu numai. Sperăm printr-un lobby politic care trebuie făcut la nivelul Parlamentului European ca această directivă din 2008 să fie schimbată, iar Comisia Europeană și comi-sarul Cioloș să accepte de fapt această inițiativă, nu numai a României sau a Vrancei, ci a întregului spațiu al Uniunii Europene privind politica viticolă.
Rep.: Ați vorbit la multe adunări populare că prioritățile dumneavoastră sunt drumurile și alimentările cu apă. Ce proiecte aveți în aceste domenii ?
P.F. : Problema principală a României sunt drumurile. Astăzi, când vorbim de o deplasare rapidă, să nu ai drumuri ca să te poți deplasa este sinucidere. Drumurile sunt principala problemă care ar trebui rezolvată, iar cea de-a doua este apa curentă. Când ai drumuri și apă ai primii piloni care pot duce la dezvoltarea zonei respective, inclusiv a acelui brand despre care discutăm. În programul de guvernare, există construcția unei autostrăzi București-Focșani. Aș fi nedrept să spun că drumul actual nu este unul bun, el creează o facilitate de transport majoră pe această porțiune, dar o autostradă cu o deschidere spre aeroport, legăturile cu celelalte capitale majore din vecinătate, este un lucru extraordinar de important. Rămâne de văzut cum vom putea să transformăm această idee într-o chestiune practică și reală, adică să pui bazele începutului unui astfel de proiect care înseamnă proiecte, studiu de fezabilitate, exproprieri, o mulțime de lucruri tehnice. Important este ca acest proiect să fie înțeles la adevărata valoare și să fie transformat într-o chestiune reală.
Rep.: Veți fi senator de Focșani, un oraș prins în multe proiecte. Care credeți că ar trebui să fie prioritățile administrației locale pentru următorii ani ?
P.F. : Cred că este un lucru formidabil ceea ce face domnul Bacinschi la Focșani, legat de modernizarea municipiului. Schimbarea infrastructurii unui oraș înseamnă timp și înseamnă bani, înseamnă perseverență, coerență și continuitate. În momentul în care a fost această continuitate iată că municipiul Focșani este în si-tuația de a-și moderniza întregul sistem de termoficare, ceea ce mi se pare un lucru formidabil. Sunt puține orașe în România care să aibă o asemenea realitate rezolvată și reabilitarea pe un proiect pe fonduri europene a rețelelor de apă și canalizare. Stația de epurare fiind făcută, groapa de gunoi va intra foarte repede în faza de execuție și iată un oraș care poate duce la crearea unei zone metropolitane. În felul acesta, Focșaniul are posibilitatea să transfere ceea ce înseamnă urbanism, urbanitate, în jurul comunelor învecinate, deci ridicarea nivelului de urbanizare și nu numai la nivelul primului inel de comune ci chiar la nivelul doi de localități, în măsura în care comunitățile vor înțelege că dezvoltarea nu se poate face individual mai ales când vorbim de o comunitate mică și nu se poate face decât pe sistem asociativ. Cu cât ele vor înțelege acest lucru cu atât șansa de a se dezvolta o zonă mult mai mare decât ceea ce înseamnă municipiul ca atare, Focșani, este un lucru foarte important. Iată că sunt suficient de multe lucruri care pot fi dezvoltate, pot fi începute.
Rep.: Care credeți că trebuie să fie rolul unui parlamentar ?
P.F. : M-am referit la lucruri strategice dar sunt multe lucruri punctuale legate de o comună care trebuie să își rezolve problema legată de un drum sau o altă comună care are o problemă pe ordonanța 7 sau pe HG 577, pe fonduri europene. Acestea sunt probleme punctuale și nu cred că rolul unui parlamentar este numai acela de a rezolva probleme punctuale. Rolul unui parlamentar este acela de a susține și a dezvolta ceea ce este în Colegiul lui, în ansamblu, strategic vorbind și după aceea, punctual, în funcție de priorități să încerci o susținere într-un context concurențial cu celelalte comunități.
În România sunt 41 de județe și circa 3200 de unități administrativ teritoriale și toate merg și plâng. Suntem în 2012 și cred că românilor trebuie să li se spună la un moment dat și lucrurile plăcute, dar și cele neplăcute, dar cu perspectiva realizării care trebuie asumată. Dacă îi spui că poate fi rezolvată până în 2016, atunci o rezolvi până atunci. Dacă am intrat în politică, să încercăm să ne facem cât mai puțin de rușine. Până la urmă, această anatemă pusă pe clasa politică îi afectează pe toți cei care sunt sub această umbrelă a clasei politice.
Rep.: Ce s-a schimbat între 1992 și 2012 în modul de a face politică în România?
P.F. : Este o mare diferență între 1992 și 2012. Îmi aduc aminte de primele campanii electorale, erau niște studiouri de televiziune prin subsoluri care emiteau în condiții primitive ca să nu spun că se făcea campania cu mijloace chiar empirice. Oamenii poate că erau mai entuziaști, așteptau mai mult din partea clasei politice pentru că era acel entuziasm al schimbării de regim. După aceea, campania politică s-a perfecționat, electoratul la fel și lucrurile au evoluat. A evoluat și clasa politică care a devenit mai subtilă, media a devenit și ea mai subtilă; tot ce înseamnă media, audiovizual și scrisă. Electoratul și-a pierdut acea credulitate și naivitate de început de deceniu ’90 și, din păcate, de multe ori, clasa politică a ajuns să creadă că e suficient să facă promisiuni, să primească voturi și să nu se întâmple nimic. S-a produs o depreciere a ceea ce înseamnă credibilitatea clasei politice. Am speranța că mandatul 2012-2016 va însemna o creștere a credibilității clasei politice. Când vorbim de clasă politică vorbim în general de Parlament și cred că aici responsabilitatea partidelor vizavi de oamenii pe care îi promovează în aceste alegeri este foarte importantă. Lucrurile sunt total schimbate, nu seamănă absolut deloc. Mai am materiale de campanie din 1992, cu fluturași cu poze alb negru și sepia și unde s-a ajuns astăzi. Lucrurile sunt de necomparat. Nu mai discutăm de Facebook, Twitter, o pagină de web.
Rep.: Care sunt modelele dumneavoastră în politică ?
P.F. : Nu aș putea spune că modelele de dinainte de perioada comunistă pot fi luate în considerare. Dacă te gândești la un model politic occidental sau din democrații consolidate poți avea repere. Pentru mine o personalitate care mi se pare, din punct de vedere politic, de admirat, este Bill Clinton. Nu mă refer la tot ce a însemnat viața lui și scandalurile din viața privată, mă refer la ce a făcut ca și conducător, dar și ce a făcut după. Pentru că important este ceea ce face și ce mai face. Un alt om politic pe care l-am admirat și îl admir este Tony Blair, care a rămas în viața politică și poate că va reprezenta ceva în spațiul european. Un om politic puternic, care nu știu dacă ar putea fi de admirat în spațiul european, dar din punctul de vedere a ceea ce a făcut și face pentru o zonă sensibilă în interpretări este Vladimir Putin. O personalitate foarte puternică, controversată și autoritară care ar putea fi interpretată de unii ca despot sau țar dar care a readus Rusia ca o mare putere în spațiul european. Dacă te uiți cum negociază astăzi Rusia cu SUA sau Germania îți dai seama de alura acestui conducător. Sunt trei modele din spații total diferite, depinde care caracteristică a personalității ți se pare importantă ca om politic.
Rep.: V-a schimbat politica în acești 20 de ani?
P.F. : Cred că atât cât trăiești, înveți, nu poți spune că ai ajuns la capăt, limită, la înțelegerea totală a problemelor. Societatea se schimbă, realitățile se schimbă. Îmi aduc aminte de greșelile făcute în primul mandat de primar, nu le-am mai făcut în al doilea. Am și recunoscut acest lucru. Până la urmă, viața politică, viața publică este un cumul de experiențe de viață. Noi de multe ori nu înțelegem că de fapt politica înseamnă o experiență de viață trăită. De multe ori avem senzația, și este o greșeală pe care o fac oamenii politici din România, că funcția este substitut de calitate sau de valoare. Cu alte cuvinte, mă pun pe un scaun și acesta îmi transferă prin partea posterioară ca-litățile persoanei care ar trebui să fie pe acel scaun. Total fals. Viața politică este o experiență de viață trăită și acumulată. De aceea, în momentul în care discutăm despre schimbarea clasei politice, trebuie să fim foarte atenți vizavi de ceea ce înseamnă schimbarea clasei politice și care este o chestiune nu neapărat legată de vârstă, ci de experiența acumulată. Nu vei putea pune niciodată un sergent ca și comandant de oști. În momentul în care îl pui, acel sergent poate nu a condus decât o grupă, nu poți să îl pui să conducă o armată.
Rep.: Care sunt pasiunile dumneavoastră ?
P.F. : Îmi place muzica simfonică, de zeci de ani, pe vremea când erau discuri de celuloid și se găseau greu. Îmi plac și cărțile. Mai puțin beletristică, mai mult legate de istorie, de filozofie, lucruri prin care încerc să mă reformez, să mă adaptez transformărilor societății de astăzi. Pentru că societatea este într-o viteză de transformare uimitoare. Societatea se schimbă formidabil.
Rep.: Ultima carte pe care ați citit-o?
P.F. : Istoria românilor, de Neagu Djuvara, pe care cred că ar trebui să o citească multă lume pentru că ea este mai mult orientată către tineri, o prezentare a istoriei în sensul de ansamblu nu neapărat de date, cifre seci pe care le uiți după o lună de zile.
Rep.: Care sunt calitățile? Dar defectele dumneavoastră ?
P.F. : E foarte greu să te autocaracterizezi. Fiind o structură tehnică sunt mai mult orientat către tenacitate în ceea ce fac, iar ca defect, de multe ori, credulitatea.
