Din cei peste 70 de copii orbi sau cu deficiențe grave de vedere din Vrancea, 60 sunt neșcolarizați. Zi după zi, aceștia trebuie să poarte o luptă nu doar cu stigmatul întunericului, ci și cu prejudecățile celor din jur, ba chiar cu mentalitățile imbecilizate ale propriilor părinți. Dincolo de toate manifestările pompoase organizate anual, pe 13 noiembrie, de Ziua Internațională a Educației Copiilor Nevăzători, ar trebui reliefată, mai bine, această situație absolut incredibilă, ce încalcă flagrant dreptul copiilor la educație! Practic, în România anului 2012, copiii orbi sunt condamnați de două ori la întuneric: acela hărăzit de soartă, al ochilor, și apoi, cel construit de părinți și societate, și anume bezna minții nemodelate de școală, care le răpește acestor micuți orice șansă de a-și construi un viitor independent.
Ziua Internațională a Educației Copiilor Nevăzători ne-ar putea face să ne întrebăm… care educație?! La nivelul județului nostru, o statistică alarmantă scoate la iveală o realitate cruntă: din peste 70 de copii orbi sau cu deficiențe grave de vedere, doar zece au ajuns să frecventeze cursurile unei școli! Tratați deseori de părinți ca niște animăluțe de casă care trebuie protejate, sau pur și simplu ca niște viețuitoare aducătoare de venit, cei mai mulți dintre acești copii sunt din start condamnați la o viață total dependentă de alții. În plin mileniu trei, în România, stat membru NATO și UE, doar 15% dintre copiii cu deficiențe de vedere urmează o formă de învățământ, conform datelor Direcției pentru Persoanele cu Handicap! Iar legiuitorul stă cu mâinile în sân, orb total la această încălcare flagrantă a dreptului tuturor copiilor la educație! „Este foarte adevărat. La noi în Vrancea nu sunt mai mult de zece copii nevăzători care frecventează școala. Deși încercăm să lămurim părinții cât de important pentru viitorul copiilor lor este să îi dea la școală, cei mai mulți refuză, închizând astfel orice șansă de dezoltare și de viață independentă a acestora. Sunt părinți care refuză să îi dea la școală zicând că vor să îi protejeze, în alte cazuri nu se obosesc să-i înscrie la cursurile vreunei unități de învățământ, din comoditate. De asemenea, sunt părinți care-și consideră copiii pur și simplu handicapați, îi tratează ca pe niște retardați, îi țin ascunși de ceilalți și astfel nu au nicio șansă. Åži mai sunt și părinți, destul de mulți, care se bucură de banii primiți de copii. Este vorba de bugetul complementar de 96 de lei și de alocația dublă, bani pe care nu le-ar mai intra în casă dacă ai lor copii ar merge la șco-lile speciale și ar sta la internatele acestora”, a detaliat Elena Smighelinschi, refe-rent în cadrul Sucursalei Vrancea a Asociației Nevăzătorilor din România, care este de părere că legiuitorul ar trebui să emită legi care să oblige părinții să-și dea copiii la școală și care să prevadă sancțiuni drastice pentru cei care nu se conformează.
Accesul independent la manuale, aproape imposibil
Puținii copii nevăzători care sunt, totuși, înscriși la școală întâmpină, de-a lungul procesului educațional, dificultăți evidente. Persoane care s-au aflat în postura de elevi ai unor astfel de școli speciale și care au reușit să-și construiască, dincolo de deficiență, drumul lor în viață, ne-au mărturisit că poartă și acum, în suflet, regretul de a nu fi putut studia tot ceea ce le-ar fi fost necesar. Deficiențele de vedere reprezintă obstacole foarte greu de depășit pe drumul afirmării de sine, a construirii unei cariere și a unei vieți care să se înscrie în sfera nomalului. În țară există cinci licee pentru persoane cu deficiențe de vedere în localitățile Buzău, Cluj -Napoca, Târgu Frumos, București, Arad, și două școli de ambliopi în București și Timișoara. În medie, aceste școli au fiecare câte 150 de elevi. Totuși, prin crearea școlilor și liceelor speciale pentru elevi nevăzători, problema accesului la educație nu a fost, însă, soluționată. Åži asta pentru că numărul manualelor în format Braille (scrierea în relief folosită de nevăzători) este destul de scăzut, din pricina costurilor ridicate de producție și a timpului mare de realizare. „În prezent, în școlile pentru deficienți de vedere din România se folo-sesc manuale tipărite în Braille, foarte voluminoase și foarte scumpe sau extrase din manuale, mărite cu ajutorul unui copiator pentru cei care au resturi bune de vedere. Deoarece manualele Braille se produc foarte greu și costă foarte mult, ele trebuie comandate cu cel puțin un an înainte. Mulți elevi învață după manuale vechi. Deși au apărut manuale alternative, elevii cu deficiențe de vedere sunt obligați să învețe după un singur manual stabilit de comun acord de directorii celor cinci licee speciale, pentru a minimiza costurile. Bibliografia obligatorie corespunzătoare curriculei este foarte puțin acoperită de aceste manuale și de aceea ar fi de dorit completarea acestei lipse cu manuale accesibile în alte formate, audio sau electronice”, a detaliat Gabriela Dima, coordonator proiecte în cadrul Fundației „Cartea Călătoare” din Focșani, precizînd că și profesorii elevilor cu deficiențe de vedere, mulți dintre ei de asemenea nevăzători, simt lipsa accesului la manualele alternative și la materialele didactice suplimentare, cum ar fi revistele de specia-litate, studii critice. Discipline cu profil mai tehnic, cum ar fi fizica, matematica, chimia, informatica nu sunt acoperite integral de manualele tip. Multe dintre ele se schimbă de la un an la altul și unica tipografie Braille, care poate produce aceste manuale nu are posibilitatea de a le tipări la timp.
Manuale și cărți tip Daisy
Fundația „Cartea Călătoare” din Focșani este singura fundație din țară care a încercat, prin eforturi proprii, să ajute profesorii acestor școli, rea-lizând manuale în format electronic și, în premieră națională, în format audio – Daisy. „Am accesibilizat manuale de istorie, manuale de matematică, manuale de informatică, în ambele formate. Totuși se simte nevoia existenței unui serviciu specializat care să acopere cât mai mult nevoia de material didactic resimțită de profesorii și elevii acestor instituții dar și de elevii nevăzători care doresc să acceseze învățământul de masă. Producerea de ma-nuale mai accesibile, a materialelor suplimentare care să vină în sprijinul studiului curent, va conduce la creșterea calității procesului de instruire al elevilor cu deficiențe de vedere, având ca rezultat final șanse mai mari de angajare în muncă și costuri sociale mai scăzute. Tocmai de accea sperăm ca ma-nualele în format Daisy să reprezinte o șansă reală pentru persoanele cu deficiențe de vedere pentru a fi integrate în învățământul de masă”, a declarat Gabriela Dima.
Biblioteca Județeană sprijină educația nevăzătorilor
Nevăzătorii din județul nostru, fie ei copii sau adulți, au șansa de a împrumuta cărți și manuale în format audio-Daisy produse de Fundația „Cartea Călătoare”, de la Bi-blioteca Județeană „Duiliu Zamfirescu” din Focșani, partener în acest proiect de pionierat derulat de ONG-ul focșănean. Acest nou standard internațional permite înre-gistrări audio comprimate pe compact disc. Folosind un player Daisy, un aparat simplu de mânuit, cărțile se pot citi selectiv, exact ca și o carte tipărită. „Fundația «Cartea Călătoare» a realizat până în prezent 125 de titluri (dintre care 20 sunt manuale școlare) distribuite în peste 2500 de exemplare în 50 de bi-blioteci publice din țară și în toate liceele pentru deficienți de vedere”, a precizat Gabriela Dima. La rândul său, Claudia Hanganu, șef birou împrumuturi la domici-liu din cadrul Bibliotecii Județene a declarat că anul acesta, nevăzătorii și deficienții de vedere din Vrancea au împrumutat 110 cărți Daisy realizate de Fundația „Cartea Călătoare”. „Printre cei care au împrumutat sunt și trei studenți, cinci intelectuali, precum și funcționari, muncitori și pensionari. Au dorit cărți daisy din literatura română și străină dar și cărți pentru copii și cărți din domeniul medical. Serviciul este apreciat atât de nevăzători cât și de persoane în vârstă, a căror acuitate vizuală a scăzut”, a declarat Claudia Hanganu.
Trimiteți copiii la școală!
Copiii lipsiți de lumina ochilor nu sunt mai puțin copii decât cei a căror privire știe să râdă… Ei au aceleași drepturi ca toți ceilalți prichindei ai lumii iar accesul la educație nu face decât să le valorifice potențialul și să le dea aripi în viață. Dacă dreptul la educație le este refuzat din start de părinți irespon-sabili și dacă acest aspect rămâne invizibil pentru legiuitor, atunci, cu siguranță, ei vor deveni, la maturitate, o povară pentru toată lumea. „Singura lumină pe care o poți dărui unui orb este cea a cunoașterii”, e sloganul Fundației „Cartea Călătoare”. Åži stă în puterea fiecăruia dintre noi să acționăm pentru dreptul tuturor copiilor la această lumină!
