Schitul Muntioru, din Vintileasca, a fost în sărbătoare ieri, când au fost sărbătoriți Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. A fost ziua în care s-a serbat hramul paraclisului, ce poartă numele celor doi sfinți. Slujba religioasă a fost oficiată de părintele Macarie, fostul stareț de la mănăstirea Poiana Mărului, și de frații călugări. La finalul slujbei, toți credincioșii au fost poftiți la masă.
Schitul Muntioru este unul dintre cele mai noi și frumoase lăcașuri de rugăciune din Vrancea. Schitul a fost construit de părintele Macarie, cu ajutorul eno-riașilor din toate colțurile țării, în baza unei dorințe testament a marelui domnitor Åžtefan cel Mare. „Catedrala Văii Râmnicului”, așa cum este denumit lăcașul de cult de către credincioși, adună la fiecare sărbătoare sute de creștini.
Credincioșii care ajung la Schitul Muntioru spun că simt cum Dumnezeu comunică cu ei și toate relele dispar, ca și cum nu ar fi existat vreodată. „A fost o zi deosebită la hramul paraclisului de la Muntioru. Vă spun sincer că atunci când vin aici am o bucurie duhovnicească inexplicabilă pentru unii. Parcă întreaga natură se adună să îți dea putere pentru suflet și trup. Am fost peste tot în țară, însă aici la Muntioru e ceva aparte și te atrage ca un magnet. Mulțumesc lui Dumnezeu că am găsit acest colț de rugăciune care îmi este de folos și de ajutor pentru mine. Sunt vorbe din suflet și nu vorbe goale. Dumnezeu să îi ajute pe toți și să le dea putere”, a spus Niculina Nițu din Focșani.
Locul în care se află Schitul Muntioru, desprins parcă din povești, te fascinează, dar în același timp te îndeamnă la rugăciune și supunere. Enoriașii, cu mic cu mare, cărând în suflet greutățile vremii, care ne apasă din ce în ce mai mult, vin la Muntioru să comunice cu divinitatea. Acolo, în poiana florilor, unde norii coboară parcă pe pământ, credincioșii se adună să găsească acel leac pe care nici medicamentele, nici doctorii, nici psihologii nu îl pot da. „Vremea a fost una deosebit de frumoasă pentru această perioadă și mai ales pentru zona respectivă. Cu o zi înainte a plouat și a fost frig, însă de hram parcă s-a luminat cerul. Ne-a ajutat bunul Dumnezeu să avem parte de o sărbătoare așa pe inima noastră. Plecăm încărcați pozitiv de aici și ne întoarcem ori de câte ori avem nevoie”, a spus Sabina Popescu.
Bătrân, cu barba ninsă și răsfirată de vânt, cu glasul blând, părintele Macarie îi binecuvântează pe toți credincioșii care vin la mănăstire. „A vrut Bunul Dumnezeu să avem parte de o zi frumoasă și să cinstim alături de credincioși hramul paraclisului, ce poartă numele celor doi arhan-gheli. Oamenii îmi spun că vin cu o greutate sufletească și pleacă de aici cu o ușurare, simțind că aici s-a pogorât Duhul Sfânt, care lucrează în această mănăstire. Cre-dincioșii găsesc credința adevărată, care în unele locuri nu prea se mai păstrează așa cum se cuvine. Le spun la oameni să aibă parte de sănătate, mântuire și să ne găsim în Rai”, au fost vorbele părintelui Macarie.
