GALERIE FOTO: Bibliotecarele de azi și de ieri au depănat amintiri

   Mentori și ucenici, slujitori ai cărții și ai bibliotecii, s-au întâlnit la Teatrul „Mr. Gh. Pastia”, ieri, pentru a marca împlinirea a 100 de ani de existență a Bibliotecii Județene. Trecute de vârsta pensionării, doamnele foste bibliotecare s-au aranjat frumos, ca pentru o întâlnire de poveste, și-au scos din albume fotografiile vremurilor trecute și au venit la Teatru să poovestească propriile amintiri. „Când mergeam la liceul de fete, cum era atunci Liceul Cuza, veneam des la bibliotecă. După ce am terminat liceul, o prietenă s-a angajat la bibliotecă. Era o fată cu o voce foarte frumoasă și a fost chemată de corul de la sindicatul Poștei și cum pleca mereu la spectacole, m-a rugat să îi țin locul. M-am dus, și luni de zile am muncit fără bani, pentru că salariul îl încasa ea, dar a început să îmi placă meseria”, povestește Maria Ristici, acum în vârstă de 74 de ani.
   Mai târziu, s-a căsătorit cu un aviator și a plecat la Galați. Într-o seară târzie, își amintește, pe străzile Galațiului s-a întâlnit cu directorul Bibliotecii Județene Vrancea de la acea vreme, un fost ofițer, de o severitate militărească, dar devotat muncii și bibliotecii. „M-a văzut într-o seară pe o stradă din Galați. Mi-a spus că are un post la bibliotecă și că mi-l dă mie, dacă mă întorc. Cum nu reușisem să îmi fac rost de casă la Galați și stăteam la un frate de-al soțului, ne-am hotărât și eu și soțul, să ne întoarcem la Focșani, unde o aveam pe mama, și am acceptat postul de bibliotecară”, își aduce aminte fosta bibliotecară.
   Era în 1956, anul în care a început frumoasa experiență de bibliotecară. Își amintește și acum de vremurile în care biblioteca era cea mai importantă instituție de cultură. Era locul unde oamenii veneau să citească, locul în care oamenii căutau cartea și o respectau pe ea, ca bibliotecară. „Făceam foarte multe acțiuni cu școala, veneau foarte mulți copii la bibliotecă”, mărturisește, în timp ce ține în mâini, fotografiile de la scenete de teatru jucate, în care un băiat bine costumat interpretează rolul unei fete de împărat din povestea „Sarea în bucate”.
   „Veneau atât de mulți, că atunci când se deschidea ușa ne împingeau cu tot cu masă, în rafturile bibliotecii. Copiii citeau, în primul rând, literatura școlară, pentru că nu existau ca acum alte mijloace de informare în masă. Directorul bibliotecii era de o severitate drastică, dar era devotat muncii de bibliotecar. Plângeai până te lua benga pentru observațiile pe care ți le făcea și nu aveai voie să întârzii un minut”, spune Maria Ristici.

Bibliotecarii de ieri, mentorii de astăzi

   Timp de aproximativ 40 de ani, cât a muncit la bibliotecă, Maria Ristici a format ucenici, care astăzi slujesc cu dăruire Biblioteca. „A fost mentorul meu. Am ajuns dintr-o întâmplare la bibliotecă, pentru că în 1989 visam să devin asistent medical militar. A fost cea care m-a ajutat foarte mult. Se spune că meseria de bibliotecar se fură, dar a fost singura care a dat din secretele meseriei. Eu eram un copil ascultător, iar dumneaei un om care știa să se facă plăcut, apropiată de cititori, îi dojenea mereu pe cei care întârziau”, mărturisește Liliana Mocanu, bibliotecar.
   Bibliotecarele spun cu amărăciune că numărul celor care trec pragul instituției de cultură este din ce în ce mai mic. „A fost o perioadă în anii 90, când zilnic aveam o sută de copii cititori, vorbesc de biblioteca din cartierul Sud. Astăzi, dacă vin jumătate. Foarte rar mai vine un cititor să îți ceară sfatul, care să vrea să îi recomanzi ceva”, spune Liliana Mocanu. Nici respectul pentru bibliotecari nu mai este același care era în urmă cu câțiva ani. „Timpul s-a comprimat, parcă nu mai există răgaz. A rămas înrădăcinat ca tu, ca bibliotecar, să te cobori și să te ridici la nivelul fiecăruia și acest lucru ține de cultura și de gradul tău de înțelegere. Respectul pentru bibliotecar nu mai este”, consideră Liliana Mocanu.
   Interesul pentru cărți este cu totul altul decât cel din anii ‘70 sau ‘90. Acum, copiii caută cărți despre vampiri sau monștri, în trecut erau căutate poveștile. „Există niște perioade când o anumită carte se caută foarte tare. O carte care se bucură de apreciere o perioadă scurtă de timp și atât. Pentru că a citit-o nu știu ce coleg, atunci o vor și ceilalți”, spune Liliana Mocanu.
Bibliotecarii prezenți la întâlnirea de ieri s-au bucurat de reîntâlnire, iar la final au servit câte o felie de tort și o cupă de șampanie.