GALERIE FOTO: Povestea de 100 de ani a Bibliotecii focşănene

0
3535


   Peste doar câteva zile, Biblioteca Județeană „Duiliu Zamfirescu” Vrancea va organiza o serie de manifestări prin care va marca „O sută de ani de la inaugurarea primei Biblioteci Publice în orașul Focșani”. Povestea instituției de cultură, atât de prezentă în viața noastră încât nici nu ne mai putem imagina cum ar fi fără ea, a început, potrivit celor istorisite de custodele Florin Dîrdală, de la Direcția Județeană Vrancea a Arhivelor Naționale (DJVAN), pe 5 februarie 1912 când fosta bi-bliotecă a studenților putneni a fost inaugurată ca bibliotecă publică. Avea, atunci, în jur de doar 5000 de volume, iar primul ei sediu l-a constituit Banca Milcov, care azi nu mai există, dar care se afla la intersecția străzii Mare a Unirii cu Åžtefan Cel Mare, la câțiva pași de Biserica „Sfântul Dumitru” de lângă Primăria Focșani și Casa Corpului Didactic. Nicio plăcuță nu marchează azi,   din păcate, locul din care a pornit să crească și să se dezvolte ceea ce a devenit azi, Biblioteca.

   Dorința de educație prin cultură și de răspândire a ei a existat, în Focșani, din vremuri străvechi, primele forme moderne și organizate de lectură publică făcându-și simțită prezența în anul 1879. Potrivit studiilor făcute de Teodora Fîntînaru, directorul Bi-bliotecii Județene „Duiliu Zamfirescu” Vrancea, după anul 1859, „mișcarea de emancipare a populației prin educație și cultură cunoaște o dezvoltare aparte, grație atmosferei reformiste de sub domnia lui Al I. Cuza. Această atmosferă contribuie, printre altele, și la dezvoltarea diferitelor forme de organizare asociativă. În acest context, încurajate și de «Regulamentul pentru bibliotecile publice ale statului, cu caracter de lege», multe astfel de societăți, inclusiv cu profil științific, dornice să contribuie la răspândirea culturii în cât mai multe straturi sociale, cuprind în regulamentul propriu de funcționare, și înființarea unei biblioteci spre uzul membrilor acestor grupări culturale. Este și cazul Societății «Unirea» din Focșani care, în 1879, prevedea în regulamentul său ca volumele citite de membrii asociației să fie returnate «bibliotecii societății»”.
   Mai târziu, în 1907, Cercul Studenților Putneni, înființat la 26 august 1907 la Focșani, a reușit ca pe parcursul a doi ani să strângă peste 2000 de cărți, cu precădere din donații, care urmau să fie puse la dispoziția publicului, absolut gratuit. „Cele 2000 de cărți au constituit, în octombrie 1911, începutul, baza primei Biblioteci publice «menită a îndeplini un mare rol în desvoltarea culturală a orașului Focșani», condusă de «oameni de seamă, fruntași în societate și dintre cei mai buni». Unul din documentele cele mai importante, care face parte din istoria bibliotecii publice din Focșani, este memoriul înaintat Primăriei de la acea vreme, în care se solicita un spațiu destinat bi-bliotecii. De altfel, așa cum o arată istoria, inclusiv cea recentă, problema spațiului de funcționare a bibliotecii publice a rămas una permanentă”, spune Teodora Fîntînaru în lucrarea sa.

Fond documentar distrus de nemți, în Primul Război Mondial

   Banca „Milcov”, clădire care astăzi nu mai există, a fost, potrivit celor spuse de custodele Florin Dîrdală, primul sediu al Bi-bliotecii publice focșănene, inaugurată la 5 februarie 1912. Aceasta era situată în zona Bisericii „Sfântul Dumitru”, de lângă Primăria Focșani și Casa Corpului Didactic. Primul ei președinte a fost Åžtefan Ferhat, iar secretar I. M. Dimitrescu. „Cele mai va-loroase publicații deținute de aceasta erau Regulamentul Organic din 1832, Istoria pentru începuturile românilor în Dahia, ediția din 1812, de Petru Maior, Gramatica Limbii Române din 1869, a lui Timotei Cipariu, și alte câteva, fond documentar pe care nemții, în timpul ocupației din primul război, l-au distrus cu multă nepăsare, cu atât mai mult cu cât nimeni nu se aștepta la acest lucru din partea unui popor care se dorea civilizator„, a spus Florin Dîrdală. 
   În statutul primei biblioteci publice, păstrat la Arhive până în ziua de azi, sunt menționați toți membrii fondatori ai instituției. Numele lor a fost uitat în filele îngălbenite, nicio plăcuță cu acestea nefiind pusă pe pereții bi-bliotecii de azi. Nici locul unde a început drumul bibliotecii focșănene nu a fost marcat vreodată, în vreun fel… În locul respectiv, și anume vizavi de Biserica Sfântul Dumitru se ridică, actualmente, blocuri, și nu se știe dacă vreunul dintre locatari cunoaște faptul că-și duce viața pe locul de unde a început răspândirea culturii în urbea noastră… „După ce au trecut vremurile grele de război, pe 1 ianuarie 1922 se redeschide Biblioteca Publică, meritul, de data aceasta, aparținând Consiliului Local, în frunte cu Savel Rahtivan, care s-au adunat în localul Åžcolii Primare nr. 1 de Băieți unde au procedat la redeschiderea Bibliotecii Publice distrusă de germani. Deschiderea oficială s-a petrecut în ziua de Florii a anului 1922, iar pe 24 septembrie a aceluiași an a fost deschisă uzului public”, istorisește custodele Florin Dîrdală.
   Biblioteca a funcțio-nat atunci într-un spațiu cu chirie, pe strada Maior C. Popescu nr. 12, în clădirea particulară a focșăneanului Romulus Macri. În 1925 bi-blioteca s-a mutat pe strada Maior Romano nr. 5, tot într-o clădire particulară „situată pe lângă fosta Policlinică cu plată din vremea vechii orânduiri, azi înlocuită cu o mo-dernă clinică privată din strada Popa Åžapcă”, mai spune Florin Dîrdală.

O sută de mii de lei pentru cărți, donați de Maior Gheorghe Pastia

   În 1926, Maiorul Gheorghe Pastia a făcut donația pentru ridicarea Ateneului Popular, cu prevederea expresă de a adăposti la etaj, Biblioteca Publică a orașului. Mai mult filantropul donează 100 de mii de lei bibli-otecii, pentru îmbogățirea fondului de carte. „Totuși, instalarea Bibliotecii Publice în clădirea Ateneului se va petrece abia după anul 1945, unde a rămas până în 1972, când s-a mutat în actualul sediu de pe strada Mihail Kogălniceanu, o clădire foarte veche a urbei noastre care până în anul 1949 a aparținut Camerei de Comerț Focșani, iar după 1990 a revenit în proprietatea acestei instituții”, a precizat custodele Florin Dîrdală.
   În 1928, în noul statut al bibliotecii existau stipulate dispoziții privitoare la regimul de împrumut al cărților și era fixată o taxă pentru lectura la domiciliu. Cărțile nu se puteau împrumuta mai mult de 15 – 20 de zile, iar cele foarte rare nu puteau fi lecturate acasă.

Nevoia unui sediu pentru Bibliotecă, perpetuată până azi

   În perioada comunismului, Biblioteca Publică s-a numit fie regională, fie raională sau județeană, iar numărul vo-lumelor aflate pe rafturi a crescut semnificativ. Cu timpul, spațiile în care funcționa biblioteca vrânceană, denumită în 1981 „Duiliu Zamfirescu” , s-au diversificat, creându-se secțiile astăzi binecunoscute. Evoluția Bibliotecii în Focșani și în județ a conti-nuat, adaptându-se conti-nuu la noile realități din contextul politic, social, cultural, impunându-se ca o instituție necesară, mo-dernă și mereu prezentă în viața oamenilor, de orice vârstă ar fi aceștia. „Dacă ar fi să ne exprimăm o dorință, care e cu siguranță a multor focșăneni, ar fi aceea ca Biblioteca, cel puțin secția de împrumut la domiciliu, să aibă parte de un loc spațios și adecvat unei astfel de destinații. În rest, urăm Bibliotecii cât mai multe realizări”, a transmis custodele Florin Dîrdală.
   De asemenea, colectivul „Monitorul de Vrancea” dorește Bibliotecii, cu prilejul aniversării a 100 de ani de activitate în viața cetății, tot mai mulți cititori, împreună cu care să construiască lucruri minunate! Succes și cât mai multe împliniri!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here