Sute de mii de oameni au mers în acest sfârșit de săptămână la Iași, în pelerinajul la moaștele Cuvioasei Parascheva, despre care se spune că sunt făcătoare de minuni. Un furnicar de oameni, din toate colțurile țării, de toate categoriile sociale, au venit să se închine la Sfânta pentru sănătate, liniște și bunăstare. Ploaia rece și insistentă i-a pus la încercare pe credincioși, mulți și din Vrancea, care au așteptat și 15 ore pentru a atinge rămășițele sfinte. Sărbătoarea a fost, cum era firesc, și prilej de afacere pentru mulți speculanți, care au vândut de la scăunele pentru pelerini, până la cruci fosforescente.
Am plecat spre Iași cu noaptea în cap, pentru a prinde un loc mai în față la coada care se întinde pe câțiva kilometri până la racla cu moaștele Cuvioasei. Ajunși în capitala Moldovei, luată cu asalt, la propriu, de oameni de toate felurile, din toată țara, am găsit cu greu un loc de parcare în zona Mitropoliei, înțesată de mașini, unele și cu număr de Vrancea. În zori, frigul care ni s-a strecurat până la piele nu ne-a învins curiozitatea de a vedea marea de lume pestriță strânsă, cu evlavie, în curtea Mitropoliei.
Am urcat treptele Catedralei Mitropolitane, transformată peste noapte în sală de așteptare pentru zeci de pelerini care și-au găsit adăpost de odihnă aici, sub bolta înaltă, străjuită de sfinți pictați. Întinși pe marmura bisericii, strânși ciorchine, bătrâne cu batic și sacoșe de rafie alături, țigănci cu fuste colorate și înflorate, milogi și oameni simpli, încercau, într-un murmur, să ațipească puțin, la îngânarea dintre noapte și zi. Un iz greu și cald, ca într-o sală de așteptare din gară, plutea în catedrala unde odihnesc, în toate zilele, moaștele Cuvioasei Parascheva.
Pelerinii au stat la o coadă de trei kilometri
Am ieșit. Pe esplanada Mitropoliei, pe o platformă din lemn împodobită cu flori, stă așezată racla la care se închinau și făceau mătănii norocoșii care ajunseseră la Sfântă și după 10 ore de așteptat la coadă.
Am pornit și noi spre „coadă”. După un ocol de vreo 15 minute pe niște străzi lăturalnice, am ajuns la rândul care conducea, e drept, pe un traseu destul de lung, care se întindea pe vreo 3 kilometri, la Cuvioasa. Pe acest traseu, care trecea prin față Palatului Culturii, am găsit zeci de corturi ale comercianților de produse meșteșugărești, la ora asta adormite, dar și mici speculanți, cu scăunele de vânzare, la 10 lei; pentru credincioșii care, hotărâți și înfofoliți, se îndreptau pășind apăsat spre mult căutată coadă.
În noapte, la rând, un grup de femei cântau un cântec bisericesc, iar mai încolo se iscase o mică ceartă între un „cerber” jandarm și o femeie care sărise câteva locuri din coadă.
După 6 ore de așteptare, avansasem până la stâlpul 32, deci mai aveam încă 30 de stâlpi de iluminat de depășit pe acest Deal al Golgotei. Și cum frigul nu era de ajuns pentru a stimula sentimentul de sacrificiu și penitență al credincioșilor veniți să primească binecuvântarea Sfintei, de dimineață s-a pornit și o insistentă și rece ploaie mocănească, ce a durat toată ziua. În ciuda ei, toată ziua au curs spre Dealul Mitropoliei mii de oameni, veniți cu trenul sau cu mașina de la Constanța, până la Satul Mare.
În zona Mitropoliei, corturi în care se vând icoane, cruciulițe și cărți bisericești. Pe trotuare miroase a busuioc și mir, de la micii comercianți care vând mănunchiuri din planta înmiresmată, flori și alte mărunțișuri. „Domnișoară, fă-mi și mie vânzare la un buchet de flori!”, ne urmărește o voce cu accent la un moment dat. O umbrelă s-a vândut printre pelerini și cu 60 de lei, iar un sac de plastic care să îi apere de ploaie cu 6 lei.
„Mulțumesc lui Dumnezeu că m-a ajutat să ajung aici!”
După 15 ore de înaintare în pași de melc, în ploaie rece și măruntă, care i-a murat din cap până în picioare, credincioșii ajung la racla Sfintei. Cu lacrimi în ochi, ating moaștele cu mănunchiurile de busuioc, flori, dar și îmbrăcăminte și cele câteva ore de așteptare sunt răsplătite cu câteva secunde de sfințenie. „Mă bucur foarte mult că am ajuns la Sfântă! Am vrut să renunț la un moment dat, când era înghesuială mare, dar acum îmi pare bine că am rămas. E un sentiment deosebit, de bucurie, împăcare și sfințenie. După atâtea ore de stat în picioare nu simt nici frig, nici oboseală. Mulțumesc lui Dumnezeu că m-a ajutat să ajung aici”, ne-a spus, vizibil emoționată, Vasilica Boț, o vrânceancă ce a parcurs traseul pelerinilor.
Am plecat, lăsând în urmă un furnicar de oameni, în jurul Cuvioasei Parascheva de la Iași.
