Astăzi e Ziua Bastonului Alb

0
2626


   Astăzi, în întreaga lume se sărbătorește „Ziua Bastonului Alb”, zi creată special pentru a marca numeroasele realizări ale nevăzătorilor și slab văzătorilor și pentru a recunoaște rolul acestui obiect în creșterea independenței lor de mișcare. Chiar dacă astăzi, acest baston alb a devenit nu doar un instrument ci și un simbol ce-i reprezintă pe oamenii nevăzători, el adună o adevărată istorie pe care v-o prezentăm, așa cum a fost ea redată de Revista  pentru nevăzători „Radar” a Fundației focșănene „Cartea Călătoare”. În județul nostru trăiesc, potrivit datelor oferite de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Vrancea, 2.299 de nevăzători. Dintre aceștia, 1.044 sunt orbi complet, fiind încadrați în gradul grav de handicap, iar 850 de abia disting lumina de întuneric, ei având certificate de handicap gradul accentuat.

   Nevăzătorii din întreaga lume sărbătoresc, astăzi, Ziua Bastonului Alb. Probabil cei din țările civilizate au ce sărbători cu adevărat, pe când la noi… La noi, din păcate, acest obiect cu o lungă și interesantă istorie, inventat tocmai ca să redea independența de mișcare celor lipsiți de lumina ochilor, este prea puțin folosit de nevăzătorii din județ, din motive obiective.
   În condițiile realității focșănene, deplasarea independentă a nevăzătorilor prin folosirea bastonului alb poate fi considerată un act de vitejie! Poate de aceea, doar două asemenea persoane din urbea noastră – din totalul de 2.299 la nivel de județ – au curajul nebunesc, am putea spune, de a-l utiliza.  
   Despre unul dintre aceștia, Constantin Bălan, am scris pe larg într-una din edițiile anterioare ale cotidianului nostru. Povestea lui o puteți reciti accesând  http://www.monitorulvn.ro/articole/galerie-foto-scrisoare-catre-un-orb_2_136030.html
   Celălalt a preferat anonimatul… Iar alții, în orașul nostru, nu sunt. E și firesc! Dacă tu, ca văzător, faci eforturi să nu-ți rupi picioarele călcând prin gropi, sărind peste borduri scoase, trotuare transformate în parcări și ferindu-te de șoferi inconștienți ce trec pe roșu, cum să se descurce nevăzătorul?! Cum să facă să nu se împiedice de banalele autoturisme parcate acolo unde el știa că e loc liber? Să nu fie înjurat de restul trecătorilor care, grăbiți, se împiedică în bastonul lui? Cum să aibă premoniția capacelor de canal lipsă sau gunoaielor aruncate aiurea? De unde să știe omul cu baston alb că a ajuns într-o stație de autobuz dacă ea nu e semnalizată în nici un fel? Åži cum să traverseze dacă semafoarele nu au sistem sonor de avertizare? În țările civilizate există benzi în relief care îi dezvăluie omului cu baston alb rea-litățile de care trebuie să țină seama. La noi, accesibilitățile de acest fel sunt, încă, doar pură teorie. Ce-i drept, legiferată…
   Totuși, Bastonul Alb a fost, de-a lungul timpului, obiectul cu deosebită semnificație în viața celor ce nu văd cu ochii, și are o poveste extrem de interesantă.

Istoria Bastonului Alb

   Bastonul, ciomagul și bățul au fost, de-a lungul vremii, instrumente ajutătoare în deplasarea nevăzătorilor și slab văzătorilor. Din timpurile biblice se știe că măciuca ciobanilor era folosită ca instrument ajutător în călătoriile solitare. Nevăzătorii foloseau aceste instrumente pentru a-i avertiza asupra obstacolelor care se iveau în cale, și în special în călătorii. Abia în secolul XX el a fost promovat ca simbol pentru a avertiza lumea că persoana care îl poartă este nevăzătoare. 
   După mai puțin de zece ani, bastonul alb și-a făcut prezența în societate. În februarie 1931, Guilly d’Herbemont a lansat o mișcare națională privind folosirea bastonului alb de nevăzătorii francezi. Campania fiind mediatizată pe larg în ziarele englezești, ea a fost adoptată și de Marea Britanie.    Acțiunea a fost sponsorizată de cluburile Rotary. În mai 1931, BBC a sugerat, în emisiunile sale, să li se dea nevăzătorilor un băț alb care să fie recunoscut pe plan universal ca simbol, indicând faptul că persoana respectivă are deficiențe de vedere.
   Introducerea bastonului alb în America de Nord i se atribuie Clubului Internațional Lion. 

Metoda „Hoover” de folosire a bastonului alb

   În 1931, Clubul Internațional Lion a început un program național în SUA de promovare a utilizării bastonului alb de către nevăzători. În anii 1920-1930 nevăzătorii mergeau ținând bastonul diagonal în fața lor, într-o poziție fixă. Astfel bastonul alb își asuma rolul de simbol care identifica pe nevăzători. Dar, atunci când veteranii orbi din Al Doilea Război Mondial s-au întors în America, forma și modul de utilizare a bastonului alb au fost iar schimbate, în încercarea de a-i ajuta pe aceștia să se reîntoarcă la o viață activă.
   Doctorul Richard Hoover a realizat metoda folosirii „bastonului lung” sau metoda „Hoover” de mers cu ajutorul bastonului alb. Aceste bastoane au fost proiectate pentru a fi utilizate ca niște instrumente de mobilitate și s-a revenit astfel la rolul lor anterior, dar s-a păstrat și rolul simbolic de indicator al independenței de mișcare a nevăzătorilor. În această perioadă, bastonul alb a început să fie luat în considerare de politica guvernamentală, ca un simbol al nevăzătorilor.
   Pe la începutul anilor 1960, mai multe organizații statale și agenții de readaptare, care ofereau servicii nevăzătorilor și deficienților de vedere, au făcut presiuni asupra Congresului pentru a desemna ziua de 15 octombrie a fiecărui an ca „Ziua bastonului alb” în toate statele din SUA. Acest lucru s-a întâmplat pe data de 6 octombrie 1964, când Congresul a dat o rezoluție autorizând președintele SUA să proclame ziua de 15 octombrie a fiecărui an, ca fiind „Ziua bastonului alb”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here