Tot mai mulţi părinţi îşi lasă copiii în grija statului

1
1174


   Tot mai multe solicitări ale părinților de instituționalizare a propriilor copii ajung, în ultima perioadă, la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Vrancea. Specialiștii instituției spun că acest fenomen de-a dreptul alarmant începe să se contureze și în județul nostru, iar cauza evidentă a acestei situații împotriva firii, este sărăcia. „Pur și simplu sunt părinți din mediul rural care au ajuns în imposibilitatea de a-și asigura traiul de zi cu zi. Sunt mulți părinți care solicită măsură de protecție pentru copiii lor cu handicap, cărora nu mai au cu ce să le cumpere de mâncare și să le asigure tratamentul. Deși li se rupe inima, vin la noi și cer luarea unei măsuri de protecție pentru copiii lor, dorind să le fie mai bine. Noi solicităm sprijin, facem apel la toți factorii de decizie din comune, la toți cei care pot să intervină la nivel de comunități să sprijine familiile, așa încât copiii să nu fie separați de părinți!”, a declarat Anca Candrea, șeful Serviciului în Regim de Urgență al DGASPC Vrancea. 

   Sărăcia cruntă în care se adâncesc tot mai multe familii este cauza determinantă a unei realități îngrozitoare ce se conturează tot mai pregnant și în societatea vrânceană. Potrivit specialiștilor DGASPC Vrancea, la porțile instituției au ajuns să bată, disperați, tot mai mulți părinți care spun că nu mai au nicio posibilitate de a-și hrăni și îngriji copiii, cerând ca aceștia să fie luați în grija statului. Anca Candrea, șeful Serviciului de Intervenție în Regim de Urgență (SIRU), a declarat că este vorba de copii de toate vârstele și în special de copii cu handicap, care necesită alimentație, medicație și tratamente pentru care părinții lor nu au bani. 
   Neglijența, cea mai des întâlnită formă de abuz asupra celor mici, a atins, astfel, cote alarmante cu atât mai mult cu cât aceasta nu este din vina mamelor și taților, ci din cauza imposibilității lor de a le asigura traiul de zi cu zi. Săptămâna trecută, specialiștii SIRU s-au confruntat cu trei cazuri de acest gen, care nu au fost nici primele și, din nefericire, nici ultimele. „Ne confruntăm cu o situație îngrijorătoare, ce tinde să devină fenomen. Părinți care au copii cu handicap, din mediul rural, care nu-și mai primesc banii de asistenți personali și nici nu pot merge să muncească pentru că nu pot lăsa copiii singuri acasă, au ajuns pur și simplu să nu le mai poată asigura acestora nici hrana, nici altceva. Pur și simplu nu au bani și atunci ajung să ne sesizeze pe noi, iar noi suntem obligați să luăm măsuri de protecție. Din cauza imposibilității primăriilor de a plăti asistenții personali au fost înregistrate multe sesizări privind situația de risc pentru copii cu handicap, făcute de părinți care solicită măsuri de protecție”, a declarat Anca Candrea.
   Șefa SIRU a precizat că părinții care ajung să ceară instituționalizarea propriilor copii sunt cei ajunși efectiv într-o situație disperată, ei afirmând că aleg acest lucru pentru binele copiilor lor. Însă aceasta este doar o amăgire, un copil având nevoie în primul rând de căldura de neînlocuit a mamei și tatălui său. „Neglijarea nu li se poate imputa acestor oameni. E vorba de mediul rural, oamenii nu au bani, nici oportunitatea unor locuri de muncă. Sunt nevoiți să plece să muncească cu ziua, iar dacă pleacă zilieri, copiii rămân nesupravegheați, deși părinții nu-și doresc asta, n-au încotro. Sunt nevoiți să plece la muncă pentru a obține bani cu care să cumpere mâncare. Să fii părinte, să ai un copil cu handicap și să știi că nu ai bani să îi asiguri medicamentele, transportul la unitățile spitalicești sau la tratament și nici hrana adecvată, nu este deloc ușor. E foarte greu, atât fizic cât și emoțional să te ocupi de un copil cu handicap, iar acești copii depind extrem de mult de părinții lor”, a detaliat Anca Candrea.

Peste 400 de sesizări privind copii aflați în situații de risc

   Conform statisticii întocmite la nivelul SIRU, de la începutul anului și până în prezent au fost primite peste 430 de sesizări cu privire la copii aflați în situații dificile. Ca urmare a evaluărilor făcute de specialiștii acestui Serviciu și a acordării serviciilor ce s-au impus la fiecare caz în parte, a fost prevenită separarea de familia lor pentru 180 de copii. Ceilalți, fie au ajuns în grija asistenților maternali profesioniști, fie în centre rezidențale sau au beneficiat de alte măsuri de protecție.
   „Cele mai multe cazuri cu care ne-am confruntat au fost de neglijență. S-a  ajuns și aici, adică în situația în care părinții să ceară ei înșiși luarea unei măsuri de protecție pentru copiii lor, pentru că nu-i mai pot întreține. De aceea, noi ca și instituție, solicităm sprijinul tuturor factorilor din comunități, primar, consilieri, poliție, medici, cadre didactice, preoți, precum și oamenilor din comunele în care sunt astfel de cazuri, să intervină, să întindă o mână de ajutor și să sprijine copiii, astfel încât să nu ajungă să fie despărțiți de părinții lor. Orice copil se poate dezvolta mai bine ca nicăieri în familie. Iar în ce privește copiii, mai ales cei cu handicap, nimic nu-i mai bine pentru ei decât să crească în mediul familial, pentru că au tabieturile lor, nevoile lor speciale, iar lângă părinți și figuri cunoscute se simt în siguranță”, a atenționat Anca Candrea.

Neglijarea, formă de abuz asupra copilului

   Potrivit Legii 242/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, neglijarea înseamnă „omisiunea, voluntară sau involuntară, a unei persoane care are responsabilitatea creșterii, îngrijirii sau educării copilului de a lua orice măsură subordonată acestei responsabilități, fapt care pune în pericol viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului”. Specialiștii atenționează că sugarii și copiii de vârstă mică, neglijați, pot stagna din creștere, devin foarte ușor iritabili, iar comportamentul lor va fi neadecvat. Neglijarea, abuzul duc la întârzieri în dezvoltare, atât fizic cât și afectiv-emoțional.
   La copiii mai mari, acestea conferă sentimente de inferioritate, de copil neiubit, care deformează imaginea lumii exterioare, fapt ce determină comportamente sociale defectuoase cum ar fi anxietatea, manifestată de cele mai multe ori prin agresivitate față de cei din jur. Foarte mulți copii neglijați preiau un fel de rol de adult la o vârstă fragedă, fiind nevoiți să se îngrijească de ei înșiși și adesea de frații mai mici sau chiar de propriii părinți. Astfel, sunt privați de copilărie.
   Cu toate acestea, în condițiile sărăciei din societatea românească, neglijarea se conturează clar ca fiind cea mai des întâlnită formă de abuz. Situația e cu atât mai dramatică cu cât părinții, conștienți că-și neglijează copiii și negăsind nicio posibilitate să le asigure măcar hrana și celelalte nevoi primare, au ajuns în situația limită de a cere instituționalizarea acestora, numai ca să-i știe la adăpost. „Aș dori tare mult să transmit faptul că Protecția Copilului nu este o sperietoare, nu vrem separarea copiilor de părinții lor, ci prevenirea acestui lucru. Cu atât mai mult cu cât sunt cazuri, foarte multe, când neglijarea nu li se poate imputa părinților. Sunt oameni care în mediul rural nu au altă șansă decât să muncească cu ziua, locuri de muncă în zonele lor nu sunt, unii nu au o locuință proprie sau sunt familii dezorganizate, cu conflicte familiale tensionate, tocmai ca urmare a imposibilității traiului zilnic. La nivel de comunități aceste familii sunt cunoscute, de aceea facem apel către factorii de decizie să spijine și să găsească soluții pentru acestea astfel încât să nu se ajungă la separarea copiilor de părinți”, a subliniat șefa SIRU din cadrul DGASPC.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here