Dimensiunea fenomenului violenței în familie a cunoscut cote îngrijorătoare în ultimii ani, iar numărul cazurilor înregistrate atât la nivel local cât și național nu reflectă realitatea, estimându-se a fi mult mai mare. Statisticile oficiale ale autorităților publice centrale arată un număr de aproximativ 82.000 cazuri raportate de violență în familie în perioada 2004 – 2011, și 800 de decese. La nivelul județului nostru, numărul cazurilor raportate în decursul unui an se pot număra pe degetele de la mâini, cele mai multe victime nereclamând ceea ce li se întâmplă. Mai mult, majoritatea alege să-și continue viața lângă agresor. Proiectul Strategiei pentru prevenirea și combaterea fenomenului violenței în familie, inițiat și supus dezbaterii publice până pe 1 octombrie, de Ministerul Muncii, își propune, printre altele, să asigure măsurile necesare și să dezvolte un sistem unitar de servicii sociale specializate în acest domeniu.
Un nou proiect al unei noi Strategii inițiată de Ministerul Muncii vine să stabilească un set de măsuri care să contribuie la diminuarea actelor de violență în familie, să atenueze sentimentul de insecuritate al victimelor, precum și să reducă riscul recidivei și să faciliteze reintegrarea socială a persoanelor care au comis infracțiuni de violență în familie. Strategia și planul de măsuri aferent, odată aprobate, urmează să fie implementate în perioada 2013 – 2017.
Un sondaj CURS realizat în 2008 arată că peste 1,2 milioane de românce cad victime ale violenței în familie în fiecare an. În 45% dintre familiile din România există risc de violență asupra copiilor, iar în 10% dintre acestea se manifestă forme de abuz asupra acestora. Totodată, în 2011, la nivelul IGPR au fost sesizate cu 9,46% mai multe infracțiuni de violență în familie față de anul anterior. „O formă importantă a violenței în familie este cea manifestată împotriva copiilor, unde au fost înregistrate creșteri față de anul 2010 cu 21,15%. Creșteri ale violenței în familie au fost înregistrate la infracțiunile de vătămare corporală cu 35,23%; loviri sau alte violențe cu 22,04% și rele tratamente aplicate minorului cu 21,15%”, se precizează în motivarea proiectului Strategiei.
Societatea, tolerantă față de comportamentele violente în familie
Îngrijorător este faptul că în ceea ce privește percepția violenței în familie de către români, nu se poate vorbi de progrese însemnate. Potrivit cercetărilor asupra cazuisticii în acest domeniu, populația percepe violența în familie ca fiind un fapt obișnuit, iar o proporție destul de însemnată (60%) este tolerantă față de aceste comportamente considerând că ele sunt justificate. Astfel, cele mai multe dintre victime aleg să nu acționeze împotriva agresorului. „În anul 2011 am avut, la Centrul Maternal, șase mame și 11 copii, iar în 2012, șapte mame și 9 copii care au fost victime ale violenței în familie, căriora li s-au oferit servicii specializate. Au fost consiliate, sprijinite să-și găsească un loc de muncă, s-a încercat responsabilizarea lor în ceea ce privește copiii… Se muncește foarte mult cu astfel de cazuri, însă în proporție de 90% aleg să se întoarcă lângă agresor… Motivele sunt lipsa siguranței financiare, a unei locuințe sau pur și simplu nu au siguranța că se pot descurca și pe cont propriu. Iar în ceea ce privește cauzele violențelor cărora le cad victime, toate pleacă de la lipsurile materiale și de la băutură”, a declarat Violeta Pavelescu, șefa Adăpostului Temporar pentru Copilul Abuzat și a Centrului Maternal din cadrul DGASPC.
Potrivit celor spuse de Anca Candrea, șefa Serviciului de Intervenție în regim de Urgență al DGASPC, anul trecut au fost primite 27 de sesizări de abuz asupra copilului, din care doar două s-au confirmat, iar anul acesta, până în luna iunie, a fost făcută doar o singură sesizare care s-a și adeverit a fi reală. ,,Asta nu înseamnă că nu sunt cazuri de violență și abuz asupra copiilor din județ, ci arată că oamenii nu fac sesizări. Lumea încă mai consideră că agresiunea asupra copiilor este ceva normal și pur și simplu nu se ia atitudine. Bătaia este, din nefericire, încă văzută ca și o metodă de educare. Iar dacă vecinul, de exemplu, vede că cel de lângă el își bate copilul și azi și mâine și în fiecare zi, spune că cine știe ce a făcut acesta și că merită să fie bătut. Adică, copilul e vinovat și nu părintele care folosește violența. Și de prea multe ori, aceste aspecte ignorate și considerate greșit ca fiind metode de educare, duc la situații grave sau chiar foarte grave, așa cum s-a și întâmplat, de altfel, în câteva cazuri cu care ne-am confruntat”, a declarat Anca Candrea.
Nici la Adăpostul „Femeia Ocrotită” al Filialei de Cruce Roșie Vrancea nu au ajuns multe victime ale violenței în familie, anul acesta fiind vorba de doar două, iar tot anul trecut, opt. De asemenea, la Centrul de consiliere al agresorilor ce funcționează în cadrul instituției de caritate vrâncene au fost consiliați anul acesta un agresor, iar anul trecut trei.
Teama, rușinea, ignoranța determină victimele să ascundă violența
Toleranța societății față de comportamentele violente în familie, faptul că acestea sunt privite ca făcând parte din normalitate este un aspect care determină victimele să nu acționeze împotriva agresorului. Teama de stigmatizare din partea comunității, rușinea, lipsa cunoașterii legislației și a serviciilor sociale de care ar putea beneficia sunt alte motive care fac victimele să ascundă faptele de violență. „Lipsa unor instrumente adecvate care să ofere protecție, dar și siguranță victimelor conduce nu de puține ori la acceptarea de către acestea a conviețuirii cu agresorii, din considerente ce țin strict de situația locativă sau dependența economică de aceștia, ori insuficienta cunoaștere a legislației în domeniu sau a drepturilor care le sunt conferite prin legislația în vigoare în acest domeniu”, se precizează în proiectul Strategiei.
Din aceste motive și nu numai, acest document supus dezbaterii publice până luni, își propune să promoveze o abordare unitară și integrată a problematicii violenței în familie, asigurându-se o coerență a instrumentării acestor cazuri atât în ceea ce privește victimele copii cât și cele adulte. Obiectivul este ca măsurile ce vor fi adoptate să asigure atât respectarea drepturilor copiilor cât și a celorlalți membri ai familiei care se ocupă de creșterea și îngrijirea lor.
„Tata a zis că ne omoară!”
Monica C., de 35 de ani, împreună cu fetița ei, Georgiana, de doar 8 ani, din Păunești au ajuns să se ascundă din nou printre prin vii, de teamă să nu fie găsite și bătute iarăși de Gheorghe, concubinul femeii și tatăl copilei. Ele au fugit de acasă în iunie, anul acesta, iar cazul a fost prezentat pe larg în paginile cotidianului nostru, provocând foarte multe reacții ale cititorilor. „Tata ne-a zis că ne împușcă pe amândouă. I-a zis lui mama că-i bagă cuțitul în gât și o pune în cârlig. A trântit-o pe mama de pământ, a mușcat-o tare, doarme cu cuțitul de porc sub pernă. A zis că că vrea s-o bage pe mama în pământ, că el iese de la pușcărie dar mama nu mai iese din pământ. Mi-a dat cu pumnul în ochi că nu m-am dus să-i aduc umerașul. Nu mai vreau să-l văd niciodată!”, spunea, la vremea respectivă, micuța Georgiana. Ca urmare a demersurilor făcute de reporterii cotidianului nostru, mama și fetița au fost găzduite în siguranță, în Centrul Maternal al DGASPC. Deși aici le-au fost oferite toate serviciile necesare trecerii peste traumele suferite, deși specialiștii Centrului i-au găsit femeii un serviciu care i-ar fi dat posibilitatea să câștige bani și să-și găsească o gazdă, aceasta a ales să se întoarcă lângă agresor.
Ieri, un cititor a sunat la sediul redacției semnalând faptul că mama și fetița sunt bătute, fugărite și amenințate din nou de concubin și că au ajuns din nou să doarmă prin vii. „Când au venit de la Centrul din Focșani fata era bine, se liniștise, nu mai avea cearcăne. Toată lumea a sfătuit-o pe maică-sa să nu se întoarcă dar nu a înțeles. Acum sunt iar în aceeași situație, iar fetița este extrem de speriată! Dacă Monica vrea să stea cu el, măcar să facă cineva ceva să nu se mai chinuie copila!”, a spus cititorul nostru.
Contactată de reporterii Monitorului, Monica a confirmat că e din nou pe drumuri și că s-a întors la el convinsă că respectă angajamentul scris, că nu o mai agresează. „Am făcut cea mai mare prostie că m-am întors! Nu știu dacă mă mai primește la Centru! Am chemat și poliția de frică și i-a pus în vedere să nu se mai apropie de noi, dar degeaba. Zice că mă omoară, că îmi dă foc! Fata tremură toată, e îngrozită!”, a spus Monica.
Specialiștii Serviciului de Intervenție în Regim de Urgență din cadrul DGASPC Vrancea au demarat, ieri, o nouă anchetă în acest caz, cea mai traumatizată de această situație repetată, ca urmare a alegerii făcută de propria mamă, fiind biata copilă de doar 8 ani…
