Majoritatea sunt din județele Bacău, Vaslui și Bîrlad unde, spun ei, nu prea se găsește de muncă. La sfârșitul toamnei, zilierii pleacă cu banii strânși, care să le asigure existența pe timp de iarnă.
Cu familii sau singuri, zeci de oameni din județele Moldovei au venit pe timp de toamnă, la cules, în Vrancea. Muncesc pentru sume cuprinse între 30 și 45 de lei pe zi, la care se adaugă cel puțin o masă pe zi. „Muncim că ne este foame și dacă nu muncești, de unde să ai?”, spune un bărbat care lucrează la fermele din zona orașului Panciu. Tineri, bătrâni sau adolescenți, toți trag din greu să culeagă cât mai multe găleți pentru că sunt plătiți la normă și cu cât muncesc mai mult cu atât câștigul este mai mare. Unii vin chiar și de 7 ani în Vrancea.
Numai la una dintre fermele din zona Panciu muncesc peste 30 de zilieri din județul Bacău. Acasă îi așteaptă alte guri de hrănit și o iarnă, care dacă va fi la fel ca cea de anul trecut, va fi greu de răzbit până în primăvară. „Vin de șapte ani aici, pentru că la noi este puțin de muncă. Muncești o zi, două și pe urmă stai. Ce câștigi într-o zi de muncă cheltuiești a doua zi. Aici știm că muncim și luăm un ban grămadă. Am venit și cu soția, care lucrează la bucătărie și cu cel mai mic dintre copii, care are 12 ani. Acum l-am trimis acasă, la școală, că mai am și alți copii mai mari, care îi am acasă. Mai avem animale și iarna mai avem grijă de ele și mai căutăm căte ceva de muncă pe acolo, că altceva nu avem ce să face”, spune Ion Guriță, în vârstă de 53 de ani.
Zilierii sunt găsiți cu ajutorul unor oameni de legătură din satele băcăuane sau vasluiene, care mai apoi sunt tocmiți ca șefi de echipă. Imediat ce se începe culesul se dă de veste și oamenii se adună. La Panciu sunt oameni din comunele Valea Seacă, Joseni, județul Bacău, iar în zona localităților Fitionești, Străoane sunt din Vaslui și Bîrlad. Aceștia sunt tocmiți de societățile viticole din zonă sau de podgorenii care au hectare întregi de vie, de cules. „Eu vin de patru ani la cules. La noi nu prea este de treabă, eu sunt foarte mulțumit aici și de cazare și de masă. La noi nu prea este de muncă și este multă populație și teren puțin. Numai eu am venit din familie la treabă, restul i-am lăsat acasă. Dacă este multă poamă de cules facem și câte 150 de găleți pe zi”, spune Ion Feraru, în vârstă de 63 de ani, din Valea Seacă.
Pentru o găleată de struguri un muncitor primește 0,7 bani, iar din suma totală i se scad cheltuielile cu masa, în valoare de 10 lei. Cel care muncește rămâne cu câte 30-40 de lei pe zi. Acest sistem de normă este cel care îi motivează cel mai mult și, totodată, cel mai eficient pentru cel care își angajează zilieri. Dacă muncesc mai mult, primesc bani mai mulți, iar podgorenii scutesc astfel, foarte multe zile de muncă.
Ziua de muncă are 12 ore
Printre cei care vin la cules sunt și câțiva adolescenți. Cu banii câștigați, tinerii spun că își ajută familia la cheltuielile din casă. „Muncește și tata în construcții, iar mama stă acasă pentru că suntem toți 10 frați și are de treabă. Tata ia și el lichidare, dar până ia el, mai dăm și noi în casă pentru zahăr, ulei și ce ne mai trebuie. Nu am făcut decât șase clase, iar la mine în sat, mai muncesc cu ziua. Iarna am o bătrână care stă lângă mine și o mai ajut la treburi, la tăiat lemne, la cărat apă și îmi dă 4 milioane pe lună, lei vechi. Când mă duceam cu ziua îmi dădea 450 de mii de lei, bani vechi și mâncare și șpriț. Da’ eu nu sunt cu băutura, ceilalți care sunt mai mari. De la noi din casă nu e nimeni cu băutura”, spune Costel Ciubotaru , în vârstă de 18 ani.
Cu gândul la bănuții câștigați, gălețile de plastic se umplu repede și sunt cărate în remorca tractorului, nu înainte de a striga șefului de echipă, numărul găleții proaspăt culese. Și așa, găleată cu găleată se adună și bănuții pentru o zi de muncă, care începe la șapte dimineața și se termină la șapte seara. „Am venit la treabă că suntem patru în casă. Eu, nevasta și doi copii. Unul are șase ani și altul are 5 ani și se duc la grădiniță și le trebuie multe. Trag și eu cât pot, sunt care fac treabă și se duc cu bani acasă, sunt care nu fac, dar cu mai mult de 300 – 400 pe zi nu avem cum să rămânem. Mi-e dor de ei, da’ ce să fac, acu’ mai este un pic și se termină și ne ducem acasă” spune Marcel Bengaliu, din comuna Joseni, județul Bacău.
Copil responsabil cu veselia
Pe rândurile de vie, veniți cu frați mai mari sunt și puștanii care îi ajută. Mai în joacă, mai în serios, mai pun și ei câte ceva în găleată. Unul dintre ei, ceva mai guraliv, este responsabilul cu manelele, din grupul venit din județul Bacău. Imediat, atmosfera din jurul lui îl inspiră și mai face câte o cântare. Cei din jur, mai puși pe glume, spun că de fapt, copilul face școala de muzică. „Pentru el aici e școala de muzică, mai vede una alta, mai pune de-o cântare”, spune colegul de echipă al puștiului. Altul mai glumeț, adaugă: „știți ce se spune, de foame țiganul cântă”. Și cum foame le este și lor, chiar dacă sunt copii, ajutorul pe care îl dau fraților este bine venit.
„Bursa zilierilor” în centrul orașului Panciu
Zilnic, în centrul orașului Panciu se adună persoanele din zonă care doresc să muncească sau cei din alte localități care au terminat de cules la marii podgoreni și mai vor să rămână în zonă. La primele ore ale dimineții apar cei care doresc să muncească cu ziua. Tariful cerut este de 50 de lei pe zi și o masă. Dacă înainte se ofereau și trei mese pe zi, acum cei care tocmesc oameni nu mai oferă aceste beneficii. „Luăm câte 50 de lei și muncim toată ziua. Mâncăm și fasole și cartofi și șuncă, ce ne dă lumea. Nu mâncăm numai carne, da’ ce să facem. Eu acum nu am găsit dimineață la nimeni și mai stau pe aici, poate găsesc pe cineva care să mă ia. Mai am și două fete cu mine, care vor să culeagă. Are copil mic acasă da’ stă o nepoată cu el și ea merge la muncă, că nu are nici bărbat și trebuie să îl crească Sunt mulți care vin aici în centru de pe Valea Brazilor”, ne-a povestit Mariana Dobrin, din Panciu.
Impozit și pentru munca zilierilor
Fermele viticole au încheiat pentru acești zilieri contracte de muncă pentru care plătesc impozite la stat. În total, toate impozitele depășesc 20 la sută din veniturile pe care le obțin aceștia. Fiecare zilier primește o adeverință care poate fi folosită la stagiu de cotizare pentru pensie. La sfârșitul fiecărei perioade, angajatorul îi eliberează acestuia o adeverință prin care se precizează numărul zilelor de muncă. O parte dintre cei care munceau la podgoriile din Panciu sunt persoane care mai au puțin până la pensionare. Astfel, acest sistem de muncă cu ziua îi ajută să își îndeplinească stagiul de cotizare și să iasă la pensie. „Eu mai am câteva luni până la pensie și se adună și de aici câte ceva și poate pot să ies”, ne-a spus unul dintre zilieri. Potrivit legislației în vigoare, odată ajunși într-o localitate, alta decât cea de domiciliu, aceste persoane trebuie să fie declarate la Postul de Poliție. Scopul acestei prevederi este ca prezența acestor persoane să fie cunoscută de către organele abilitate.
