Oamenii de știință au putut să observe în premieră o galaxie îndepărtată, care s-a format la începuturile Universului, la doar 500 de milioane de ani după Big Bang, grație telescopului spațial Hubble și teoriei generale a relativității a lui Albert Einstein. Cea mai veche imagine a Universului de care dispun cercetătorii le-a fost furnizată de zgomotul de fond electromagnetic lăsat de Big Bang, un fel de halou de microunde difuze, care nu poate fi asociat cu nicio stea, galaxie sau alt obiect astronomic.
Acest lucru se întâmpla la mai puțin de 400.000 de ani după Big Bang, un interval ce poate fi comparat cu o fracțiune de secundă, în raport cu vârsta Universului (13,7 miliarde de ani). Nimic nu strălucea pe atunci, nu exista nicio stea, ci doar atomi de hidrogeni care tocmai erau creați. A trebuit să treacă încă aproape un miliard de ani pentru a avea o altă imagine detaliată, însă peisajul se schimbase deja radical: Universul avea galaxii care includeau miliarde de stele.
Ce s-a petrecut între timp? Astronomilor le este greu să răspundă, din cauza faptului că nu pot să separe zgomotul de fond cosmologic de semnalele care parvin din cele mai îndepărtate colțuri ale spațiului.
