Nașterea Maicii Domnului este prima sărbătoare mare din cursul anului bisericesc, care a început la 1 septembrie. Cu toate că Sfânta Scriptură nu relatează aceste eveniment, scrierile apocrife oferă destule detalii despre originea și copilăria Fecioarei Maria.
Ziua de 8 septembrie este pentru mulți credincioși din Biserica Ortodoxă un moment de sărbătoare duhovnicească, dar și trupească. Preoții recomandă ca astăzi, enoriașii să vină la sfintele biserici, să se roage pentru ziua numelui și abia la prânz să se înfrupte din bucatele date de Dumnezeu. Bineînțeles, toate trebuie gustate cu măsură pentru a nu cădea în extrema neplăcută Celui de Sus.
În Biblie nu se amintește de ziua Nașterii Maicii Domnului, însă din scrierile acelor vremuri aflăm că părinții Fecioarei sunt Ioachim și Ana. Tatăl era din seminția lui Iuda și urmaș al regelui David, pentru a se împlini scripurile care spun că Mântuitorul se va naște din neamul lui David. De asemenea, mama Fecioarei era fată de preot, pentru a se împlini proorocia că Mesia va avea dublă descendență, împărățească și preoțească.
Pentru că nu aveau copii, Ioachim și Ana erau ironizați și batjocoriți de oameni, lipsa urmașilor fiind considerată un blestem al lui Dumnezeu. Totuși, ei nu s-au răzvrătit împotriva Domnului, nici nu au renunțat la viața lor virtuoasă, ci s-au rugat în continuare, nădăjduind în bunătatea Sa. După 50 de ani de căsătorie, Marele Preot de la Templu le-a refuzat jertfa numind-i „blestemați”, astfel că cei doi s-au întristat și s-au retras în post și rugăciune. Ioachim a plecat în munte, iar Ana a început să se roage lui Dumnezeu, promițându-I că de va naște fiu sau fiică îi va închina Lui pruncul cu toată inima și-l va da să slujească în biserica slavei Sale.
Îngerul Gavriil i s-a arătat fiecăruia, spunându-le că rugăciunea lor nu a fost trecută cu vederea și că Dumnezeu le va trimite binecuvântarea Sa. Tot el le-a vestit că acest prunc se va umple de Duh Sfânt din pântecele mamei sale și că va fi un „vas ales lui Dumnezeu”. Potrivit tradiției, când Maria a împlinit trei ani, Ioachim și Ana au adus-o la templu, unde avea să rămână până la vârsta de 14 sau 15 ani.
Maica Domnului în Calendarul popular
Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului marchează hotarul astronomic dintre vară și toamnă. Bătrânii spun că în această zi rândunelele pleacă spre zonele calde, insectele încep să se ascundă în pământ, iar frigul își face simțită prezența. Este vremea în care se desfășoară diferite târguri și iarmaroace. Din această zi se încep activități practice specifice, precum culegerea unor fructe și plante medicinale, bătutul nucilor, recoltarea ogoarelor, culesul viilor, semănatul cerealelor de toamnă.
Iisus se întâlnește cu Nicodim
Tot în acest sfârșit de săptămână va fi oficiată și slujba duminicii dinaintea Înălțării Sfintei Cruci, din data de 14 septembrie. Din evanghelia de duminică vom afla cum trebuie înțeleasă convorbirea dintre Mântuitoriul și unul dintre membrii Sinedriului. Întâlnire la nivel înalt, am putea spune.
Mântuitorul Hristos Se întâlnește cu un rabin, cărturarul Nicodim. Acesta din urmă vine la Hristos ca fiind o excepție de la regula conform căreia fariseii îl denigrau pe Mântuitorul. El era membru al Sinedriului, un fel de parlament al iudeilor din vremea aceea. Sfântul Evanghelist Ioan ne lasă să înțelegem că Nicodim vine la Hristos foarte sincer interesat. Semnele și minunile pe care le făcea Mântuitorul Hristos îl conving, așa cum mărturisește el însuși, că sunt de la Dumnezeu. Prin urmare, interesul major este generat de minunile receptate de Nicodim ca semne dumnezeiești. Poartă cu Hristos o discuție teologică, un dialog foarte dens. De fapt, Nicodim are două intervenții consemnate de Sfântul Evanghelist Ioan. Hristos îi descoperă rostul prezenței Sale în lume, mărturisind dragostea lui Dumnezeu pentru lume, care stă la baza hotărârii Sale de a trimite pe Fiul Său în lume.
Rugăciune la ziua numelui
Dumnezeule Preasfinte, cum voi putea să-Å¢i mulțumesc cu vrednicie pentru viața ce mi-ai dat? Tu m-ai scos din întunericul neființei și viața mea este un dar al bunătății Tale, care m-a păzit până acum, mă sprijinește în necazuri și-mi întâmpină trebuințele. Tu ești Cel ce priveghezi asupra mea, îndreptezi pașii mei în calea binelui și mă aperi de ispite. Când mă rătăcesc, Tu mă întorci în calea poruncilor Tale, când mă poticnesc, Tu mă sprijinești, când cad, Tu mă ridici și când păcătuiesc, Tu mă întorci și-mi deschizi părinteștile Tale brațe. O, cât de multe sunt datoriile mele către Tine, pentru că mi-ai dat viață și mi-ai dat în toate zilele semne despre părinteasca Ta bunătate și îngrijire. Plin, așadar, de vie recunoștință, Å¢ie îți închin toate zilele vieții mele, și mai ales această zi de sărbătoare pentru mine, și mă rog cu umilință ca bunătatea Ta să nu mă părăsească în tot timpul vieții mele, și înțelepciunea Ta să mă povățuiască totdeauna în calea binelui și fericirii. Amin.
