Cei mai ambițioși dintre cei aproape 2.400 de nevăzători sau persoane cu deficiențe de vedere din județul nostru au reușit sau sunt pe cale să reușească să „deschidă ochii” asupra lumii, prin intermediul computerului. Ei învață tainele universului IT ajutați de cititoarele de ecran, în cadrul celei de-a treia serii de curs din programul derulat de Asociația nevăzătorilor din România, în parteneriat cu SIVECO și Fundația „Cartea Călătoare” din Focșani. „O parte dintre cursanții cu cele mai bune rezultate vor face o practică de două, trei luni într-o întreprindere, pentru a-și testa abilitățile și pentru a convinge patronii că și nevăzătorii pot fi utili”, a declarat Mircea Bucur, președintele Fundației „Cartea Călătoare” din Focșani. Obiectivul proiectului este integrarea pe piața muncii și incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități vizuale.
Încă o serie de nevăzători din județul nostru este pe cale să finalizeze cursul de inițiere în utilizarea computerului sub noul sistem de operare Windows 7, ce se desfășoară actualmente la sediul Filialei Vrancea a Asociației Nevăzătorilor din urbea noastră. Cursul a fost elaborat de Fundația „Cartea Călătoare” din Focșani, partener în cadrul proiectului POSDRU „Integrarea pe piața muncii și incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități vizuale printr-un program practic de formare în domeniul TIC”, derulat sub deviza „Investește în oameni”. La nivelul județului nostru au fost organizate trei serii de astfel de cursuri în care au fost cuprinse 30 de persoane cu deficiențe de vedere.
Potrivit celor declarate de Mircea Bucur, președintele Fundației „Cartea Călătoare”, în cadrul proiectului vor fi instruți în total 500 de nevăzători din România. „Cursurile durează trei săptămâni, mai precis 15 sesiuni de câte patru ore pe zi, în care teoria este dublată de practică. La fiecare curs participă câte zece cursanți și doi instructori, iar cel puțin unul din instructori are deficiențe de vedere. Astfel, instructorii comunică mai bine cu persoanele nevăzătoare pentru că găsesc mai ușor o metodă de a transmite informația accesibilizată pentru cei fără vedere, bazându-se pe experiența lor proprie. O parte dintre cursanții cu cele mai bune rezultate vor face o practică de două, trei luni într-o întreprindere, pentru a-și testa abilitățile și pentru a convinge patronii că și nevăzătorii pot fi utili”, a declarat Mircea Bucur, președintele Fundației „Cartea Călătoare” din Focșani.
„Cititorul de ecran” face posibil imposibilul
Așezați în fața computerelor puse în sala-bibliotecă a Asociației Nevăzătorilor din Focșani, cursanții cu deficiențe de vedere din seria actuală aplicau, zilele trecute, informațiile IT din cursul studiat mai întâi la nivel teoretic.
Degetele lor pipăiau iscusit tastatura, sub îndrumarea celor doi instructori – Ion Bobia și Laurențiu Spulber, acesta din urmă având la rândul său deficiențe de vedere. Pentru văzătorii străini de lumea celor fără lumina ochilor poate părea imposibil ca orbii, sau cei care nu văd mai mult decât lumini și umbre, să poată citi efectiv pe ecranul unui monitor. Totuși, acest „imposibil” a devenit posibil printr-o aplicație numită „cititor de ecran” care este instalată pe fiecare computer din sala de curs, și care ajută nevăzătorii să lucreze independent la aceste echipamente. Cititorul de ecran folosește o sinteză vocală în limba română, care transmite, prin intermediul căștilor, mesaje ajutătoare.
Practic, sinteza „vorbește” cu persoana din fața computerului, spunându-i efectiv tot ce face prin apăsarea oricărei taste a tastaturii: ce meniu s-a deschis, ce tastă s-a apăsat, pe ce opțiune se află focarul sau textul aflat pe linia curentă dintr-un editor de texte, etc. Astfel, urmând acest curs, orice nevăzător care dorește cu adevărat, va putea, cu puțină ambiție, să „vadă”, prin intermediul Internetului, tot ceea ce și văzătorii pot vedea. Odată deprins lucrul pe computer își câștigă practic independența, reușind să lucreze, chiar, în domeniu, la fel ca oricare alt om. Nu doar că nevăzătorul își poate face cumpărăturile de pe net, se poate juca, poate învăța limbi străine sau asculta muzica favorită, dar astfel obține orice informație de care are nevoie și mai mult, cu puțină bunăvoință și încredere din partea angajatorilor, își poate găsi chiar și un loc de muncă.
Când lumina se transformă în întuneric…
…pare a fi mult mai rău decât atunci când te-ai născut în beznă. Cel puțin așa au mărturisit câțiva dintre cursanții pe care i-am găsit lucrând de zor pe computer, zilele trecute, la Asociația Nevăzătorilor. „Mie mi se pare greu deocamdată, pentru că eu nu sunt acum, cum s-ar zice, nici cal nici măgar. M-am născut văzător, nu am învățat să citesc și să scriu în Braille deși ar fi trebuit, măcar atunci când am început să nu mai văd. Mai ales că evoluția bolii mele a început când aveam șase ani. Până acum câțiva ani mă deplasam singur, dar acum nu mai zăresc nimic în afară de lumini puternice și nu mă mai descurc pe cont propriu. Așa că acum nici nu văd, și nici nu am deprinderea de a pipăi. Am văzut în acest curs o șansă să recuperez ceea ce înainte vedeam și de aceea, încerc să mă ambiționez să învăț să lucrez pe computer. Am acasă trei copii, cel mai mic are șapte ani și dacă el știe deja, de ce n-aș putea învăța și eu”, râde Gigel Dragomir, de 40 de ani, care vine zilnic din Panciu, însoțit de soția lui, ca să învețe să învingă întunericul în care l-a adâncit încet, dar sigur, boala de care suferă: retinopatie pigmentară. „Orbul găinilor, mai pe românește. Nu sunt doar eu așa, mai am trei frați care au aceeași boală. Doctorii mi-au spus că trebuie să-mi întrețin nervul optic, pentru că s-ar putea ca în câțiva ani să existe posibilitatea de recuperare, dar până una, alta, eu mai bine învăț să mă descurc așa”, spune bărbatul care lucrează ca asistent principal maseur la Panciu.
Cam în aceeași situație se află și Liliana Stoica, de 42 de ani, din Focșani, care a venit la curs pentru a doua oară, ca să aprofundeze cele studiate. Femeia suferă tot de retinopatie pigmentară, boală care i-a transformat complet existența, la un moment dat. Mamă a doi copii, ea a trebuit să învețe să se descurce, în toate treburile, pe pipăite, după 30 de ani în care a văzut ca orice om. „Eu am văzut normal. Până acum 12 ani am lucrat ca gestionar. Acum încerc să fac față vieții altfel, iar de ajutat mă ajută copiii mei. Știu că e o șansă pentru mine să învăț să folosesc calculatorul și de aceea m-am înscris la acest curs”, a spus Liliana.
Lui Romică Pogan, însă, de 41 de ani, din satul Șerbești, comuna Vidra, nimeritul tastelor pe pipăite i se pare mult mai ușor decât colegilor săi. El s-a născut cu miopie forte și astigmatism și a urmat de mic cursurile Liceului pentru deficienți de vedere din Buzău. „Am învățat să scriu și să citesc în Braille, dar acum vreau să învăț și altfel. Am calculator acasă, pot să exersez și mi se pare mult mai avantajos să citesc, să lucrez pe computer decât să citesc și să scriu în Braille”, a explicat bărbatul.
Computerul, mijloc de cunoaștere a lumii
Rânduite pe rafturile din încăperea transformată în sală de curs, cărțile scrise în Braille, răsfoite și pipăite de atâtea și atâtea degete de-a lungul timpului, păreau că-și trăiesc, umilite de lumea IT, apusul vieții. Miliardele de puncte ordonate pe foile groase ale volumelor Filialei Vrancea a Asociației Nevăzătorilor au predat ștafeta cunoașterii, tastaturii și cititoarelor de ecran. Odată deprinse să lucreze cu ele, persoanele nevăzătoare sau cu deficiențe de vedere din județul nostru nu vor mai trebui să se mulțumească doar cu lumea…punctată dintre două coperte. Ele vor putea naviga libere și independente, prin orice alte lumi vor dori să cunoască. „Nu e deloc greu! Totul ține de exercițiu. Cunoașterea tastaturii e o chestie numai și numai de exercițiu. Dacă respectați regulile și căutați cele două puncte de pe tastele literelor F și J, nu aveți cum să nu reușiți!”, i-a încurajat pe cursanți Mircea Bucur, președintele Fundației „Cartea Călătoare”.
