Toate părțile plantei se folosesc și bineînțeles semințele, care uscate reprezintă un condiment interesant. Semințele pot fi folosite întregi sau măcinate. Se păstrează la loc ferit de lumină în cutii etanșe.
Feniculul are calități stomahice și antitoxice. Componenți principali: anetol, fenconă, camfen, limonen, felandren. Ca plantă aromatică, feniculul este folosit cu precădere în bucătăria franțuzească și italiană pentru prepararea sosurilor pentru pește și maioneză. În Italia se folosește și pentru condimentarea cărnii de porc și în pregătirea salamului florentin.
Englezii îl folosesc la toate mâncărurile de pește. Se utilizează și pentru a da savoare pâinii, prăjiturilor. Este unul dintre condimentele de bază chinezești. Åži unele băuturi sunt aromate cu fenicul (gin sau absint). Chinezii și hindușii îl foloseau drept antidot pentru mușcăturile de șarpe. Uleiul de fenicul are proprietăți carminative și stimulante digestive, fiind astfel recomandat în digestia lentă, balonări, colici, constipație, indigestie pe fond nervos, cât și după o masă copioasă, putând fi utilizat pentru masarea abdomenului. Datorită proprietăților expectorante, sub formă de comprese sau inhalații este util în bronșită. Proprietățile diuretice și detoxifiante îl recomandă pentru reducerea celulitei prin masaj.
