Mocanii de pe Valea Nărujei și-au îmbrăcat straiele de sărbătoare duminică dimineață și, după biserică, au venit la cea mai importantă petrecere câmpenească de peste an, Festivalul Interjudețean de Mu-zică Populară „Comoara Vrancei” de la Năruja. Ajuns la o vârstă respectabilă, 30 de ani, festivalul și-a întâmpinat oaspeții de peste munți în același loc cunoscut, în amfiteatru. Sute de vrânceni, mai ales din zona de munte a județului, au ocupat băncuțele din amfiteatrul aflat în aer liber, mai la umbră, și au sorbit cu nesaț cântecele populare și jocurile interpreților gătiți în port popular care s-au perindat pe scena împodobită cu brad verde.
Sub umbra secularelor conifere, la firul ierbii, ascultând cântece strămoșești cu rădăcini care se pierd în negura vremurilor, parcă am pășit în alte vremuri, când ne-am întors la simplitate și la natură. Åži-au dat concursul soliști vocali, soliști instrumentiști, grupuri vocale și grupuri instrumentale din toată țara: Argeș, Bacău, Buzău, Suceava, Iași, Spulber, Nistorești, Paltin, Năruja, Nereju, Reghiu, Mărășești și Movilița. În cadrul festivalului s-a lansat și cartea „Năruja – Capitala Culturală a Å¢ării Vrancei 1911-2011”, autor Toader Titel Chirilă și a putut fi admirată o expoziție de fotografie documentară, intitulată „Comoara Vrancei la 30 ani”.
Printre spectatori, câte o bătrână care își poartă cu mândrie ia brodată cu migală, în culori vii, și catrința neagră, cu fir auriu, specifică portului vrâncenesc. Fetele tinere, din formațiile populare, toate cu cosițe împletite, cu câte o floare prinsă în păr, zâmbitoare, încălțate în opincile bunicii, sunt la fel de mândre de portul lor. De o parte și de alta a scenei din lemn, alte două căsuțe străjuiesc cu măști populare, ștergare brodate și… dulceață de cireșe amare. Aceste toate minunății au făcut parte din Târgul Meșterilor Populari, veniți de la Nereju, Bîrsești, Cîmpineanca, Reghiu, Soveja, Mera, Cîmpuri și Nistorești.
Ieșim din amfiteatrul în care am călătorit în timp, pe vremea bunicilor, și dăm nas în nas cu rudele de la țară ale comerțului ambulant, căci este și bâlci: de la pepeni, cartofi și roșii, îmbrăcăminte, baloane colorate, jucării care cântă, până la vată roz pe băț și nelipsiții mici cu muștar. La o masă, un bătrân artist de la Paltin, a încântat audiența cu un cântec la fluier, iar un altul, la cimpoi.
Viața curge lin la munte, sub umbra brazilor înalți, întocmai ca firul cristalin al pârâului Năruja.
