În primul rând, fără a da nume, pentru că ar însemna oprirea lecturii pentru cititorul serios, o vedetă autohtonă, uitată demult de orice producător ce simte mirosul leșului care n-ar mai atrage pe nimeni, hotărăște să își pună capăt zilelor, prezentându-ne astfel o altă fațetă a celui ce bea din cupa succesului. Åži pentru că a ieșit din scenă în acest fel, nu se putea pierde ocazia unei știri bombă. Râuri de cerneală, reportaje de la fața locului, experți din toate domeniile, anchete minuțioase, au stors ultima picătură de vlagă din tragedia unei familii și a unei comunități. Bineînțeles cel mai important lucru în asemenea tragedii este găsirea vinovatului sau vinovaților după caz. Așa că acuzele nu au întârziat să apară. Toți cei implicați aruncau vina dintr-o tabără în cealaltă, iar mass-media consemna conștiincios fiecare luare de po-ziție, pentru a nu fi acuzată de partizanat. Curios că nimeni nu se învinovățea, decât poate, cel mult voalat, pentru a nu prelua greutatea unei asemenea responsabilități. Åži dacă e la modă să pasăm vina celuilalt, nu putea fi trecut cu ve-derea nici „mortul”, care întotdeauna este de vină. Discuțiile au curs firesc și spre instituțiile statului, care nu se implică îndeajuns, iar din ecuație nu putea lipsi Biserica, încremenită ca de obicei în canoane străvechi și care refuza un drept firesc al omului, chiar dacă s-a sinucis, acela de a fi înmormântat creștinește.
O altă tragedie, același tratament. La maternitatea Giulești din capitală a izbucnit un incendiu violent, la Secția de Terapie Intensivă, unde se aflau 11 copii născuți prematur. Informațiile actualizate permanent țineau cu sufletul la gură o țară întreagă. Lacrimile părinților îndurerați erau filmate de aproape și încheiau apoteotic scenele de coșmar. O tragedie mare ca aceasta naște mulți vinovați. Sistemul sanitar este în colaps. Subfinanțarea, managementul defectuos, proasta guvernare a țării, lipsa de implicare a cadrelor medicale, indiferența, toate au fost pe rând aduse în scenă. Dar, Puterea nu se simte vinovată, administrația locală nu are experiență încă, în gestionarea situației din Sănătate, opoziția nu are pârghiile Puterii, managerul nu are fonduri suficiente, cadrele sanitare sunt puține și prost plătite. Cum din atâția vinovați nu am rămas cu niciunul ? Sau, doar, cu biata asistentă ce trebuia să fie în acel loc atunci când s-a întâmplat totul?
Eu zic să reformulăm. Åži dacă tot avem atâtea tragedii, să găsim domnule, un vinovat pe măsură. Vinovatul de serviciu. Iar eu m-aș încumeta să-l propun pe Dumnezeu. Dacă tot e așa Atotputernic de ce nu se implică? De ce preferă să stea pe margine și să asiste la atâtea tragedii înghesuite cu greu la știrile de la ora cinci. Da, El este adevăratul vinovat și în felul acesta ne-am liniștit cu toții conștiința și ne putem vedea în continuare de treabă. Adică să rămânem așa cum suntem, orbiți de patimi, adânciți în egoism, înlănțuiți de materie. De ce să mă schimb dacă nu mă simt vinovat pentru nici o tragedie ce se petrece în jurul meu? Am rămas cu aceeași percepție adamică: „Femeia care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom și am mâncat” (Facere III, 12). Nu ne asumăm nimic din faptele noastre. Toți cei care au cunoscut-o pe biata artistă nu și-au pus măcar o clipă problema că, poate un cuvânt al lor, un gest, o privire ar fi putut schimba totul, iar acest lucru este valabil pentru toate relațiile interumane. Prea ușor ne jignim, prea reci suntem unii cu alții, prea indiferenți la necazurile celor din jur, încât această tristă realitate, îi face pe unii să cadă pradă amăgirii, că pleacă, prin acest gest, într-o lume mai bună.
Iar în privința tragediei de la Giulești, mamele care și-au lepădat pruncii de bunăvoie și tații care le-au încurajat în gestul lor criminal nu se simt vinovați? Specialiștii și formatorii de opinie care vorbesc de ființa umană doar după naștere pot dormi liniștiți? Acolo au murit cinci prunci fără de vină, dar milioanele de copii avortați în cei 22 de ani de la Revoluție ce vină au avut? Da, poate în acest caz Dumnezeu ne-a dat un semn că este vremea să ne trezim, noi popor român și creștin deodată. Să ne simțim vinovați, căci noi suntem de vină pentru tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru, fiecare de pe poziția pe care o ocupă în societate. Recunoașterea greșelilor ne deschide ochii să ne vedem așa cum suntem în realitate. Åži ne dă motivația unei schimbări atât de necesare pentru ridicarea acestui neam la modul de viață creștin trăit de Hristos și asumat de toți sfinții bine plăcuți lui Dumnezeu.
Dan Pătrășcanu
