Propolisul este farmacia albinelor și în același timp marea speranță a apiterapiei. Deși este cunoscut și folosit de peste 5.000 de ani pentru proprietățile sale conservante, cicatrizante, antiinfecțioase, antitumorale, etc., natura lui este și astăzi învăluită în mister. Există peste 20 de acțiuni farmacologice și peste 200 de substanțe deja semnalate în acest mare necunoscut, propolisul.
Dar ce este propolisul, până la urmă?
Este o substanță cleioasă, puternic aromată, de diferite culori, foarte complexă, care se prezintă sub diferite forme fizice, chimice și biologice. Propolisul are diferite funcții în diferite locuri în stup – el este făcut de albine pentru a apara viața coloniei sub raport fizic, chimic și biologic.
Pentru că barierele formate din această substanță străjuiesc intrările în stup, i s-a spus propolis, ceea ce în limba greacă înseamnă înaintea sau în fața cetății. Propolisul, așa cum îl întâlnim în stupul albinelor, este un extraordinar complex de substanțe organice. În cercetările oamenilor de știință, el este clasificat atât după utilizările sale în stup, cât și după compoziția și folosirea în apiterapie.
Propolisul superior are o consistență mai mult fluidă și este folosit de albine la acoperirea celulelor, a solzișorilor de ceară ce intră în construcția fagurilor, precum și a căpăcelelor de faguri, a barajelor din jurul fagurilor, precum și acoperirea spațiilor din jurul ramelor sau de pe podișor și formarea micilor depozite de rezervă de pe marginea ramelor. Acest propolis are mai ales acțiuni chimico-biologice și este format în proporție de 70% din sucuri protective din muguri de arbori (din perimetrul stupinei) și din secreții faringiene ale albinelor, inclusiv poleina rămasă în gușa lor de la polen și în proporție de 30% din ceară și polen.
Propolisul inferior are o consistență mai mult solidă și este folosit de albine fie la acoperirea diverselor resturi, fie la micșorarea găurilor din urdiniș, găsindu-se mai ales pe fundul sau podeaua stupului, la partea inferioară a ramelor sau către urdiniș; are mai ales acțiuni fizico-chimice și este format în proporție de 70% din ceară și polen și 30% din sucuri de pe muguri și din secreții ale albinelor.
Din punct de vedere biologic, propolisul este un produs de cules și de secreție al albinelor, din aceeași categorie cu mierea și polenul. În condiții obișnuite, activitatea acestuia scade rapid odată scos din stup și mai lent după primele 2-3 ore, pentru că în funcție de condițiile de păstrare, activitatea utilă a propolisului să dispară după 1-3 ani. La rece, propolisul este o substanță solidă, dură, friabilă în așchii; la cald devine moale, maleabilă, aderentă și lipicioasă.
În România, propolisul se comercializează într-o singură categorie eterogenă, sub formă brută, în piețe sau în magazinele specializate. Trebuie precizat că există sortimente deosebit de valoroase, cum ar fi propolisul de deltă, cel de conifere, de lunci, etc.
Acțiuni terapeutice ale propolisului
Datorită consistenței sale complexe, deosebit de bogate în substanțe active, produsele sau preparatele pot avea o pluralitate de acțiuni. Astfel, propolisul este recunoscut pentru acțiunile sale antiinflamatoare, antibiotice, antibacteriene, bacteriostatice, dezinfectante, antivirotice, antifungice (contra ciupercilor), toate cu spectru larg de acțiune parțial cunoscut; el mai are acțiuni antialergice, antihistamice, antigerminative, acțiune stimulatoare a reacțiilor imunitare, acțiune antiiradiantă, cicatrizantă, conservantă, antitoxică, combate mâncărimea de piele și tumorile, acțiune eutrofică, regeneratoare, etc.
Indicații terapeutice
Multiplele acțiuni ale propolisului explică utilitatea lui pentru aproape toate bolile. Prima indicație a tratamentelor cu propilis o constituie chiar înțepăturile veninoase ale albinelor. Propolsul acționează ca un real antidot, foarte puternic, al veninului de albine. Este suficient ca după înțepătura albinei să se smulgă ușor acul cu punga de venin rămas în piele și să se aplice deasupra propolis, fie în soluție apoasă, fie în soluție alcoolică, uleioasă sau chiar brut, luat imediat de pe ramă, pentru ca în 1-5 minute să dispară orice reacție locală sau generală (umflătură, roșeață, durere, înțepătură, mâncărime, tulburări generale) adesea fără a fi nevoie de o altă aplicare de propolis.
Pentru persoanele mai sensibile sau când înțepăturile sunt pe față sau pe cap, este preferabil să se repete aplicarea de propolis de 2-3 ori pe zi.
Acțiuni toxice, adverse ale propolisului
Datorită compoziției sale plurale, necunoscută în mare parte, există posibilitatea ca unele sortimente de propolis să conțină substanțe toxice, rezultate din culesuri toxice de la sucurile anumitor muguri de arbori sau de la poleina anumitor polenuri florale toxice.
Este o situație care trebuie avută în vedere și care impune prudență și o testate prealabilă a sortimentului care urmează să fie folosit în aplicarea în scop medical. Uneori, sortimentul sau mostra de propolis poate fi contaminată cu microorganisme rezistente la propolis, cu pesticide și cu alte impurități fizice sau chimice care îl pot face nociv, sau chiar să genereze acțiuni adverse.
