Rusanda Samoilă, nevasta jandamului mort într-un accident de circulație produs în Ajunul Crăciunului din 2008, încă se mai plimbă de la o instanță la alta. Spune că nu își mai permite acest lucru.
Mamă a doi copii, femeia spune că preferă să le ofere fiicelor sale toate cele necesare, decât să mai cheltuiscă banii la procese. Rusanda este nemulțumită de durata procesului, care a sleit-o de puteri și de resurse financiare. „Viața noastră nu mai e cum a fost odată. Eram altfel, ne planificam, plecam împreună, se cunoaște lipsa tatălui. Ne descurcăm greu dintr-un salariu de bugetar. Mai avem și pensia de urmaș a fetelor, dar tot greu ne este. Colegii soțului de la unitate au fost foarte omenoși și ne-au sprijinit enorm. Ceea ce mă nemulțumește este faptul că acest proces mă ține pe loc. El a putrezit în pământ și eu tot cu procesul pe cap”, afirmă femeia.
Chiar și așa, nu și-a pierdut speranța că justiția își va face treaba, chiar și cu întârziere. Dosarul a ajuns pe rolul instanței în 2009, la jumătate de an după ce și-a îngropat soțul. A fost soluționat în toate fazele procesuale, însă magistrații Curții de Apel Galați au decis să trimită dosarul în rejudecare. „M-au costat foarte mult aceste procese, am plătit avocatul, am dat o gramadă de bani pe drumuri. Am făcut toate eforturile pentru fetele mele, pentru ele trăiesc. Am solicitat suma maximă ce o poate oferi societatea de asigurări în astfel de cazuri și instanța mi-a acordat numai 30.000 de euro și pensie o pensie de întreținere pentru fete”, a adăugat Rusanda.
Printre procese și amintirea unei familii unite, aceasta a luptat ca trauma să nu le afecteze prea mult pe copilele sale. Dacă fiica cea mică avea 3 anișori, cea mare își va aminti toată viața ziua în care tatăl său, plecat la muncă, a venit acasă într-un sicriu.
Perioada imediat următoare după accident a fost cea mai grea, fiica cea mare având nevoie de consiliere psihologică, deoarece repeta mereu că „vrea să moară să ajungă lângă tati”. Pentru copila de 3 ani, dispariția tatălului s-a transformat într-un basm cu final nefericit.
Rusanda Samoilă spune că nu le poartă pică celor care au fost responsabili de producerea accidentului, dar ar dori ca cei vinovați să plătească. Nu dă numele celor pe care îi vrea pedepsiți și susține că le poartă respect în continuare.
Dosarul s-a întors în rejudecare
Accidentul în urma căruia Rusanda Samoilă, din Râmnicu Sărat, a rămas fără soț, s-a petrecut în dimineața zilei de Ajun, în 2008, pe bulevardul Unirii. Iulian P., jandarm la IJJ Vrancea, se afla la volanul unei Dacii, care a intrat în coliziune cu un Jeep, condus de Cristinel Ciprian F..
În Dacie se mai aflau alți 4 jandarmi, care ieșiseră din tura de noapte și se îndreptau spre Rîmnicu -Sărat. Autoturismul în care se aflau cei cinci jandarmi, nu a acordat prioritate de trecere Jeep-ului, care circula cu o viteză de aproximativ 90 km/h. În urma impactului, jandarmul Iulian Samoilă, de 36 ani, a murit pe loc, iar alți trei au fost transportați la spital din cauza rănilor suferite.
Ambii șoferi au fost trimiși în judecată de procurori. În urma cercetărilor, s-a constatat că șoferul Jeep-ului urcase la volan după ce în prealabil consumase băuturi alcoolice. În primă instanță, Cristinel Ciprian F. a fost condamnat la cinci ani de închisoare, iar șoferul Daciei la patru ani de închisoare cu suspendare. Instanța de fond i-a obligat pe cei doi, în solidar cu societatea de asigurări, la plata a „20.000 lei reprezentând despăgubiri materiale, 30.000 euro sau echivalentul în lei de la data achitării sumei, cu titlu de daune morale și la prestații periodice în cuantum de câte 250 lei în favoarea minorelor”. Instanța de apel l-a achitat pe șoferul Daciei și a menținut condamnarea celuilalt șofer, iar cuantumul pensiei de întreținere către minore a fost majorat la câte 500 de lei. Dosarul a ajuns în recurs la Galați, care l-a trimis în rejudecare.
