Salut! Mă numesc Brânză Andrei David și am 2 ani și 7 luni și am să vă spun un banc. Un copil, la grădiniță, încearcă să își încalțe cizmulițele. Pentru că nu se descurcă, a cerut ajutor educatoarei. Cu tot trasul și împinsul, cizmulițele nu voiau nicidecum să intre. Până când a reușit totuși să îl încalțe, educatoarei i-au apărut broboane de transpirație pe frunte. De aceea, aproape că i-au dat lacrimile când copilul i-a zis: „Doamna, dar sunt puse invers…”
Într-adevăr, erau pe picior greșit… Nu a fost cu nimic mai ușor să îi scoată cizmulițele decât să i le pună, totuși a reușit să își păstreze calmul până când cizmulițele erau din nou încălțate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta așa cum trebuia. Însă atunci băiețelul a zis: „Cizmulițele astea nu sunt ale mele!!”
În loc să strige la el, educatoarea și-a mușcat buza și încă o dată s-a chinuit să îl descalțe. Când s-a terminat chinul descălțatului, băiețelul i-a spus: „Sunt cizmulițele fratelui meu. Mama mi-a zis să le încalț pe astea azi.” Acum ea nu mai știa ce să facă…Să plângă sau să râdă? A reușit totuși să strângă suficientă răbdare pentru a se lupta din nou cu cizmulițele. Când, în sfârșit, l-a încălțat, înainte de a-l trimite afară la joacă, l-a întrebat: „Åži acum, unde îți sunt mănușile? Trebuie să ți le pun în mâini ca să poți pleca afară!”, „Le-am băgat în cizmulițe ca să nu le pierd…”
MORALA: E SUPER LA GRÄ‚DII !!! Vă iubesc!
