Ne aflăm într-un secol aflat sub amprenta poluării, a stresului, a luptei cu timpul, a obsesiei igie-nice și a egocentrismului dus la limitele de sus ale materialismului. Toate aceste direcții sfâșie efectiv ființa umană în toate felurile, motiv pentru care organismul biologic este și el afectat atât de tare, încât se conturează din ce în ce mai mult o nouă dominare a unor boli considerate neglijabile până acum: alergiile, cancerul, depresiile și anxietatea, stresul informatic și bolile autoimune.
Igiena exagerată, agresiunea organismului cu substanțe chimice și consumul de alimente tratate chimic, reprezintă o parte importantă din factorii declanșatori ai apariției bolilor alergice.
Datorită igienei exagerate, sistemul imunitar nu mai este direct angrenat în lupta cu microbii și devine mult mai sensibil la substanțele banale cu care intră în contact, ducând în final la alergii. Specialiști ai filozofiei transcedentale spun că același comportament excesiv față de grija corporală îl aveau egiptenii în perioada antică. Ei susțin că există o ciclicitate atât istorică cât și spirituală a omenirii, iar acest comportament narcisist este justificat pe deplin.
Incidența bolilor alergice
Bolile alergice devin de la an la an mai frecvente, în prezent estimându-se că aproximativ 20% din populația mondială și 25% din populația europeană suferă de alergii, persoanele afectate fiind de orice vârstă dar cu precădere copii, adolescenți și adulți tineri. Este o boală ‘modernă’, considerată boala secolului 21. Se estimează că în acest ritm, în viitor, unul din doi oameni vor avea o afecțiune alergică.
Ce este alergia?
Din cauze necunoscute până în prezent, sistemul imunitar produce în cantitate crescută niște anticorpi (Imunoglobuline E) față de anumite substanțe numite alergeni, substanțe tolerate însă de majoritatea persoanelor. Este vorba despre un răspuns imunitar îndreptat într-o direcție greșită. Există și alte mecanisme de producere a reacțiilor alergice, dar cel mai frecvent întâlnit este acesta prin IgE.
Există un risc crescut dat de predispoziția genetică, unde riscul estimat al copilului să fie alergic depășește 50% și devine și mai mare dacă ambii părinți sunt alergici.
Bolile alergice se pot manifesta la nivelul pielii și mucoaselor (urticarie, angiodem cu sau fără localizare de gravitate), la nivel digestiv (alergii alimentare, diaree, meteorism abdominal), la nivelul ochilor (conjuncti-vită alergică), la nivelul căilor respiratorii (rinită, astm bronșic alergic) sau chiar la nivelul întregului organism (reacții sistemice – șoc anafilactic).
Tipuri de alergii și simptome
Alergiile respiratorii sunt cele mai cunoscute alergii numite rinite, rinosinuzite, astm bronșic alergic. Principalele cauze ale pacienților cu alergie respiratorie sunt: în cazul rinitei alergice: strănut, mâncărime de nas (prurit nazal), nas care curge apos (rinoree apoasă), nas înfundat (obstrucție nazală bila-terală, alternantă); în cazul astmului alergic: mâncărime în cerul gurii (prurit palatinal) și în ureche (prurit otic), oboseală (fatigabilitate), durere de cap (cefalee), lipsa poftei de mâncare (anorexie), scăderea sau lipsa mirosului (hiposmia sau anosmia), tuse, respirație șuierătoare (wheezing), senzație de sufocare (dispnee) sau de constricție a pieptului.
Alergiile respiratorii se pot manifesta sezonier sau zi de zi (peren) în funcție de prezența alergenului cauzator și se pot prezenta în forme diferite de severitate. Cei mai frecvenți alergeni respiratori sunt acarienii din praful de casă, mucegaiurile, polenurile, epiteliile și perii de animale de companie (câini, pisici, iepuri, porcușor de guineea, etc).
Alergiile alimentare se manifestă rapid după ingerarea alimentului alergenic și se manifestă prin prurit orofaringian, erupții cutanate pruriginoase, edeme faciale, linguale sau glotice (acesta din urmă reprezintă edem cu localizare de gravitate putând determina sufocare și deces prin insuficiență respiratorie acută), greață, vărsături, diaree sau uneori reacții brutale ale întregului organism asociate cu scădere de tensiune arterială (șoc anafilactic).
Principalii alergeni alimentari sunt: proteinele laptelui de vacă, albușul și gălbenușul de ouă, alunele, arahidele, soia, peștele, țelina, morcovul, făina de grâu, roșiile, kiwi, bananele, cafeaua, cacao, piersici, caise, etc. Teoretic orice proteină alimentară poate fi alergenică. Alergia alimentară se întâlnește cel mai frecvent la copii, dar este destul de des întâlnită și la vârsta adultă.
Pe lângă cele 2 ca-tegorii mai există și alte tipuri de alergii: alergii la veninul de insecte, alergii medicamentoase, alergii la animale, etc. Există mulți alți alergeni mai puțin frecvenți și mai necunoscuți, unii având implicații mai ales ca factori alergenici profesionali ca de exemplu: produsele de brutărie și patiserie, aditivi alimentari, produse cosmetice, produse dentare, parfumuri, produse utilizate în coafură, izocianați, metale neprețioase (nichel, cobalt, aluminiu), adezivi pe bază de metacrilat, plante diverse, lemn, aditivi ai cauciucului, latex, fotoalergeni, substanțe chimice utilizate în industria încălțămintei, culori utilizate în industria textilelor etc. Acești alergeni pot determina reacții diverse ale organismului, atât cutanate de contact, eczeme, cât și respiratorii, rinita și astm bronșic.
Diagnosticul alergiei
Diagnosticul alergiei și identificarea alergenului care cauzează reacția alergică este uneori dificilă, necesitând identificarea acestor IgE specifice prin diverse metode. Se pot efectua teste alergologice fie cutanat (tehnica prick), fie prin recoltare de sânge și tehnici specifice de laborator.
Testarea cutanată prick este cea mai des utilizată (folosind soluții standardizate de alergeni pentru testare), este cea mai ieftină și mai rapidă (rezultatele se obțin în 15-20 minute) și este mai bine corelată cu adevăratele sensibilizări alergice relevante pentru simptomele pacientului. Este nonagresivă, nedureroasă și nepericuloasă dacă este efectuată corect, în corelație cu istoricul alergic al pacientului și cu stadiul de boală prezent. Pentru o bună interpretare a testării, este necesar întreruperea administrării oricărui tratament antialergic cu minim 3 zile anterior efectuării acesteia. Se poate efectua la orice vârstă, inclusiv la copii mici, vârsta minimă fiind dictată de colaborarea copilului la aplicarea și susținerea picăturilor de testare timp de 15 minute fără să fie șterse.
Testarea alergologică din sânge se indică doar pentru pacienții la care nu se pot respecta condițiile unei testării cutanate corecte, sunt investigații invazive (presupun recoltare de sânge venos), sunt mult mai scumpe, rezultatele se obțin în funcție de laborator în câteva zile. Există tehnici diferite de laborator care identifică fie individual anticorpii de alergie pentru un singur alergen, fie pentru un grup de alergeni (ex analizele numite Panel 20 alergeni). Testele sangvine nu sunt superioare ca sensibiliate și specificitate testelor cutanate, de multe ori necesitând o interpretare corectă a relevanței lor în funcție de simptomele pacientului.
Atenție: Măsurarea nivelului seric de IgE total, nu este foarte valoroasă pentru stabilirea unui diagnostic de alergie, ea fiind doar orientativă, deoarece există mulți pacienți alergici cu IgE total normal.
Pentru pacienții cu alergie respiratorie se impune de cele mai multe ori efectuarea de investigații ale funcției pulmonare, cea mai utilizată fiind spirometria. Spirometria măsoară cu ajutorul unui aparat numit spirometru, volumele și debitele de aer pe care le mobilizează plămânul unei persoane la un moment dat. Este o metodă non-invazivă, ușor de realizat, ieftină, reproductibilă. Prin această investigație se evidențiază mai ales obstrucția căilor respiratorii, severitatea și reversibilitatea acesteia la tratament bronhodilatator. E bine de efectuat seriat, repetat, în diverse momente, fie ale zilei, fie în funcție de simptomele pacientului pentru a obiectiva cauzele acestuia, fie pentru monitorizarea răspunsului la tratament. Ea este esențială pentru diagnosticul și stadializarea severității astmului bronșic.
Atenție: Trebuie știut că toți pacienții cu rinită și rinosinuzită alergică ar trebui să efectueze spirometria, pentru că, această afecțiune se asociază foarte frecvent cu astmul bronșic.
De reținut
Orice investigație clinică, biologică sau funcțională a unei alergii va fi stabilită numai după un consult alergologic în care medicul va detalia întreg istoricul alergic și medical al pacientului, astfel încât investigațiile să fie alese corect și să fie relevante pentru stabilirea corectă a diagnosti-cului și a tratamentului adecvat.
Tratamentul alergiilor respiratorii
Prima măsură de tratament, evitarea alergenelor, reprezintă o etapă esențială în tratamentul bolilor alergice. Tratamentul medicamentos al rinitei alergice se adresează controlului simptomelor: strănut, mâncărime nazală (prurit), rinoree apoasă și nas înfundat (obstrucție nazală).
Corticosteroizii aplicați intra nazal (topic) sunt cea mai eficientă me-dicație deoarece amelio-rează simptomele și reduc inflamația. Terapia astmului bronșic cuprinde două brațe terapeutice: me-dicația de control (‘controller’) care se admi-nistrează zilnic, pe termen lung și urmărește controlul simptomelor și medicația de criză (‘reliever’) reprezentată de bronhodilatatoare cu durată scurtă de acțiune (Salbutamol,etc.) care acționează rapid și care se folosesc când apar simptome de astm.
În cazul rinitei alergice sau al astmului ce prezintă și sensibilizare la un alergen, imunoterapia specifică (ITS) cu vaccinuri alergenice este singura metodă terapeutică care reușește să inducă desensibilizarea față de alergenul sensibilizant. Administrarea ITS se poate face sub piele – asemănător vacci-nurilor (subcutanat) sau sublingual (SLIT). Durata medie a acestui tratament este între 3-5 ani.
