Duminica a V-a după Înviere este și duminica samarinencei. Din pericopa evanghelică rostită în această sărbătoare, credincioșii vor afla cum o femeie din Samaria l-a aflat pe Iisus și s-a întors la credință. Despre a V-a duminică am vorbit cu părintele Florentin Tătaru de la Biserica Sfântul Mina din Cartierul Bahne. El ne-a descoperit tâlcurile pildei ce va fi citită în această zi de sărbătoare.
Conform istorisirilor Bibliei, duminica samarinencei aduce aminte de o zi călduroasă de vară când Mântuitorul călătorea dinspre Iudeia spre Nazareth, prin Samaria. Mântuitorul s-a oprit la o fântănă cunoscută ca Fântâna lui Iacov. Nu după mult timp de așteptare, femeia samarineancă vine la fântână pentru a scoate apă, gătită și împodobită frumos ca să placă celor ce o vor vedea venind la fântână.
Femeia samarineancă era cuprinsă de păcatul desfrânării fiind că avusese cinci bărbați ilegitimi și nici cu al șaselea nu trăia în curățenie. La fântână, Mântuitorul i-a descoperit păcatele cele grele și a făcut-o să înțeleagă că numai credința în Dumnezeu o poate mântui. Chiar dacă la început femeia samarineancă este distrată și încrezută, mințind că nu are bărbat, după ce Mântuitorul îi spune că are unul, dar trăiește cu el în păcat, ea își schimbă atitudinea. Impresionată de faptul că Iisus îi citește sufletul, femeia se spovedește în fața Mântuitorului de toate păcatele pe care le făcuse.
Convinsă că Iisus este Mântuitorul, ea merge înapoi în Samaria și le spune tuturor că Iisus este Mesia. La început, oamenii cunoscându-i trecutul păcătos nu îi dau atenție însă văzând înverșunarea cu care striga au mers la Fântâna lui Iacov și s-au convins de existența lui Hristos. „Alegerea femeii samarinence este a Mântuitorului. El s-a descoperit unei păcătoase tocmai pentru a arăta că cei păcătoși au nevoie de Hristos. Datorită faptului că i-a descoperit trecutul ea a aflat că nu este un om oarecare, iar ceilalți oameni care au venit la fântână au crezut în Mesia nu numai pe baza mărturiei femeii că și a celor ce le-a spus Mântuitorul”, ne-a spus părintele Florentin Tătaru. El a mai adăugat că samarineanca este printre primele persoane care au recunoscut puterea lui Hristos, Mesia cel așteptat.
Femeia samarineancă sfârșește în mucenicie
Din această pericopă evanghelică, creștinii trebuie să înțeleagă că orice om care îl recunoaște pe Mântuitorul are o șansă de curățire. „Femeia care i se mărturisește lui Mesia primește iertare de păcate atunci când este convinsă că persoana din fața ei este Mântuitorul. Orice om care îl recunoaște pe Hristos și crede în puterea sa de iertare a păcatelor are o șansă la îndreptare și la iertarea păcatelor”, ne-a mai spus părintele Tătaru. Femeia samarineancă, fiind pătrunsă de Darul lui Dumnezeu, și-a schimbat viața ei păcătoasă și a început să propovăduiască cu lacrimi în ochi cum l-a întâlnit pe Domnul la fântâna lui Iacov și cum a primit de la el, prin botez, numele de Fotini.
Cu mare dragoste și credință mergea din sat în sat, din oraș în oraș și vestea Cuvântul lui Dumnezeu. Împreună cu cele cinci surori ale ei și cei doi fii au îndurat trei ani de temniță grea și chinuri cumplite, prigonoți fiind de împăratul Nero al Romei. Darul și Harul Mântuitorului pe care îl cunoscuse au ajutat-o pe Fotini să se ridice mai presus de mocirla lumii și să-i ajute și pe alții. A sfârșit în mucenicie, dar a lăsat în urmă dreapta credință și mulțime de creștini convinși de faptul că Mesia a fost pe pământ.
Biserica Sfânta Mina atestată de la 1940
Biserica la care slujește părintele Florentin Tătaru din Cartierul Bahne, strada Bistrița, are hramul Sfinții Mina și Haralambie. Părintele spune despre lăcașul său de cult că este o biserică veche și nouă în același timp. „Este o biserică veche prin atestarea ei, dar relativ nouă ca și contrucție. Ea s-a dărâmat la cutremurul din anul 1940 când a fost înființată o biserică, pe același loc, din lemn. Mai târziu, în 1943, au început lucrările la actuala biserică și au fost finalizate în anul 1977”, ne-a relatat părintele Tătaru. El a slujit în două perioade în această biserică, 1995-2005 și din 2008 până azi. „Este o biserică mare, cu tradiție la care credincioșii vin cu drag”, spune părintele. Parohia are în jur de 750 de familii, împărțite în case și locuințe la bloc, iar cimitirul are o suprafață de aproximativ 5.000 de metri pătrați.
