În goana lui nebună de a racola ceva primari pentru PDL, Vaca Ciobălău s-a oprit la o benzinărie. Era la ceas de după-amiază, credea că lucrurile merg bine pentru partid. Sorbea dintr-o cafea, să-i mai crească tensiunea, când a sunat telefonul. Era soțioara. Lumea din jur l-a văzut înverzindu-se, apoi împortocalindu-se, apoi înroșindu-se, apoi îngălbenindu-se. Oamenii au vrut să cheme salvarea, căci făcuse și puțină spumă la gură. Cu glas stins a suspinat: „A căzut…” Îngrijorarea a crescut, căci lumea se gândea acum la soarta soției. „A căzut guvernul….” a zis Ciobălău, mai stins ca prima oară. În jurul lui, oamenii au început să se îmbrățișeze și să aplaude, să plângă de bucurie. „În sfârșit!”, exclamau cu toții, în timp ce Vaca mugea trist, încet și în retragere.
