Seara se lăsase demult, dar niciunul dintre membrii comisiei nu părea deranjat. Deși abia mai deslușeau hârtiile proiectelor împrăștiate pe birouri, nu cerea nimeni să se aprindă lumina. Se certaseră la cuțite, ba de multe ori fură la un pas să se ia de-a dreptul la bătaie. Cele două tabere dezbăteau în regim de urgență proiectele ce urmau a fi finanțate din fonduri europene. Din păcate însă, din lipsă de bani, numai unul din ele urma să fie declarat eligibil. Rolul comisiei era să stabilească care.
Primul fusese depus de un om de afaceri local, membru de partid cu oarecare putere. Proiectul se intitula „Vaca bălțată – și-n trecut și-n viitor”. În esență, proiectul propunea construirea unei mari ferme, producția axată pe creșterea bovinelor urmând să rezolve problemele lipsei de carne și a locurilor de muncă.
Aceleași avantaje le invoca însă și proiectul depus de alt om de afaceri, controversat în opinia celor mai mulți. Intitulat „Berbecul – acum, ori niciodată”, acesta se bucura de susținerea ascunsă a unor membri care încasaseră în avans câteva pachete de carne în preajma sărbătorilor de Paște.
– Vaca e mai bună!, strigau în cor susținătorii ei. E mai mare, dă mai multă carne, deci mănâncă mai mulți…
– Da, săreau ceilalți, da e proastă, nu e în stare să mănânce singură, ceea ce înseamnă că trebuie să mărim cheltuielile de personal… Scade profitul…
– E, da, că berbecul e mai deștept! Ba e chiar nesimțit, nu poți să ai încredere…
– Vaca dă și lapte…
– Da, da porcul are carnea mai dulce, are și oleacă de grăsime, simți că ai pe ce pune mâna, nu ca pe vaca aia, care chiar de pare grasă, n-are niciun gust….
– N-are gust, ă? Da’ dacă mi-amintesc eu bine, data trecută i-am aprobat proiectu’…atunci cum era?
– Era singurul! Åži-am luat și țeapă. A muls mai mult ea de la noi decât noi de la ea, iar de carne nu mai vorbesc… Acu’, dacă avem și berbecu’…
– Stop!, țipă în cele din urmă șeful comisiei. Până la urmă n-o să fim în stare să aprobăm niciunul din proiecte și o să pierdem banii! Trebuie să facem altfel! Uite ce propun eu: Fiindcă tot ne e foame, hai să comandăm produse din carne de berbecuț și carne de vacă. Care ne-o place mai mult, cine-o veni cu oferte mai bogate, ăla să fie câștigător!
Propunerea fu acceptată. Birourile se umplură de jamboane, fripturi, mușchiulețe și alte produse, care de care mai îmbietoare și mai atrăgătoare. Rupți de foame, se apucară de mâncat.
Dimineață îi găsi paznicul prăbușiți pe jos. Arătau jalnic. Unii vomitau, alții făceau ca animalele, imitând ba berbecul, ba vaca. Chemară ambulanța. Analizele ieșiră prost: brucella și sindromul vacii nebune. Combinație rară. Doi muriră.
Găsind pe jos hârtiile, amestecate și murdare, secretara reconstitui dosarele. Ä‚la al vacii părea mai voluminos. Din celălalt lipseau hârtii. Sau erau rupte. Băgă de seamă că membrii comisiei puseseră degetele în loc de semnătură. Puse și ea ștampila, aia cu aprobat. Pe amândouă.
