Ajunsă prefect, Vaca rumegă profund, scuipă aproape (atât de aproape că se nimeri în ochi) și o puse pe duduia blondă din apropiere să-i scrie un comunicat de presă. „Zii așa: Io, Vaca de la Prefectură, am fost tot timpul și în fiecare zi acolo unde s-a rupt drumul și am găsit soluțiile tehnice ca să îl redau. Ä‚ăăă… circulației. Io și cu autoritățile competente. Scrie acolo, ca să nu zică lumea că mă dau mare. Hăhăhă”. Râse și dădu din coadă, ca să alunge muștele care-i roiau pe lângă urechi. Un ciocănit fin la ușa capitonată îi stârni și-i devie interesul.
Era Pițipoanca subprefect. O invită să stea jos, dar pe duduia blondă o ținu în continuare în picioare. „Așa, și mai scrie că am făcut un efort de ăsta…. cum îi zice… continuu, hăhăhă”, râse și o lovi ușor cu copita în umărul drept, pe Pițipoancă. Aceasta căzu pe spate, cu tocurile-n aer.
Duduia blondă zâmbi pe furiș și dădu comunicatul la semnat. Vaca puse copita, apoi îi spuse Pițipoancei: „Lasă circul, că ne cheamă partidul! Hai, hopa sus!”.
