Campaniile făcute de specialiștii Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Vrancea, cu privire la telefonul copilului și drepturile acestora, se pare că dau rezultate, de vreme ce instituția a înregistrat deja câteva reclamații ale copiilor cu privire la propriii părinți. Chiar dacă acestea pot fi numărate pe degetele de la o mână și chiar dacă nu prea s-au confirmat, e bine că totuși cei mici au aflat de existența telefonului 0237.983 ce le este destinat, precum și de existența instituției care îi protejează. E bine de știut că legislația în vigoare are prevederi clare cu privire la dreptul oricărui copil de a depune plângeri referitoare la încălcarea drepturilor sale fundamentale. De asemenea, orice om care știe că un copil este abuzat, maltratat, că viața îi este pusă în pericol poate suna – ba chiar are obligația să o facă! – chiar și sub protecția anonimatului, la Telefonul Copilului 0237.983.
Nu ești de acord cu modul în care se îmbracă fiica ta, adolescentă? S-ar putea să te reclame că-i încalci dreptul la imagine! Îi interzici puștiului tău să stea afară până la miezul nopții? Te-ai putea trezi cu asistenții sociali la ușă, pe motiv că odrasla a reclamat că îi încalci dreptul la… socializare! Îi interzici să mai deschidă computerul pentru o perioadă, până se pune pe roate cu școala? Să nu cumva să te pomenești că te reclamă pe motiv că i-ai încălcat dreptul la… informare! Åži tot așa! Deși din toate reclamațiile venite la DGASPC Vrancea doar una s-a confirmat ca fiind reală și s-a intervenit în consecință, specialiștii instituției sunt obligați să verifice prin mijloacele lor specifice, orice astfel de reclamație. Indiferent că e scrisă sau verbală, făcută prin Telefonul Copilului 0237.983, echipa mobilă a Serviciului de Intervenție în Regim de Urgență (SIRU) trebuie să se deplaseze acolo unde copilul a reclamat că are probleme și să constate care este realitatea.
Potrivit Legii nr.272/2004, copilul are dreptul să depună singur plângeri referitoare la încălcarea drepturilor sale fundamentale. De asemenea, el trebuie informat asupra drepturilor sale precum și asupra modalităților de exercitare a acestora. „Am avut foarte multe campanii de promovare a Telefonului Copilului, a drepturilor copiilor, precum și împotriva violenței și abuzului de orice fel. Ne bucură faptul că informația a ajuns la cunoș-tința copiilor, care știu acum unde să sune singuri dacă au probleme, astfel încât să fie ajutați. Orice reclamație am primi, o luăm în serios! Echipa SIRU merge și verifică și după caz, se iau măsurile necesare. Dacă nu se confirmă ceea ce reclamă copilul, el este consiliat pentru restabilirea legăturilor cu familia și pentru ca acesta să înțeleagă motivele pentru care părintele a acționat în felul acela”, a declarat Daniela Nicolaș, directorul DGASPC Vrancea.
Adevăr sau… provocare?
Până la ora actuală, Protecția Copilului s-a confruntat cu patru reclamații venite din partea unor adolescenți. Potrivit celor declarate de Anca Candrea, șeful SIRU, trei au fost făcute anul trecut și una, anul acesta. „Doar o singură reclamație s-a confirmat și acum, fata care a făcut-o se află la noi, în sistem rezidențial. S-a întâmplat anul trecut, când aceasta ne-a sesizat asupra faptului că mama sa este plecată în străinătate și nu primea niciun sprijin din partea ei, iar bunica, cea cu care rămăsese acasă, nu avea posibilități materiale să o ajute să își continue școala. Acum, această fată este la noi, merge la școală și să știți că este un copil foarte bun”, a explicat Anca Candrea.
Alte două cazuri, petrecute în 2011, au constat în reclamațiile a două puștoaice de 14, respectiv 15 ani, care pur și simplu au fugit de acasă, spuneau ele, supărate de comportamentul părinților. „Ne-am deplasat la domiciliul lor, am discutat cu părinții, familii foarte bune la amândouă. Au fost consi-liate și reintegrate în familii, a fost vorba doar de o criză specifică adolescenței. În perioada adolescenței apare pregnant nevoia de independență, rebeliunea ca formă de manifestare față de refuzul părinților de a accepta sau a îndeplini vreo dorință a adolescentului. Åži uneori este nevoie de medierea conflictelor fami-liale, ca în cazurile amintite”, a precizat șefa SIRU.
O reclamație mai deosebită a fost făcută anul acesta, de o fetiță care susținea că a fost violată de un văr. Ea a sunat atât la 112 cât și la Telefonul Copilului de la București, 116.111, care a redirecționat cazul la specia-liștii vrânceni. „Fata a ajuns la noi, însă în urma verificărilor s-a dovedit că abuzul sexual reclamat nu se confirmă. Cazul a fost defe-rit instanței de judecată care a și hotărât, de altfel, reintegrarea în familie. Această fetiță vroia pur și simplu atenție”, a detaliat Anca Candrea.
Sună la 0237.983 sau 116.111!
Din fericire, situațiile reclamate, până acum, de copiii din Vrancea nu au fost grave însă… nu se știe niciodată! De aceea, orice puști din orice colț al județului e bine să cunoască faptul că dacă se află în suferință, dacă este bătut de oricine, abuzat, dacă este pus la muncă în defavoarea școlii, dacă nu i se dă mâncare, dacă este crescut în mizerie și frig, dacă este batjocorit, umilit acasă, la școală, în societate, dacă nu este dus la doctor când e bolnav sau nu i se dă medicația necesară, etc., poate să sune și să povestească ce i se întâmplă celor ce răspund la numerele de telefon 0237.983 (în Vrancea) sau 116.111 (București).
La aceleași numere de telefon poate suna oricine are cunoștință că unui copil i se întâmplă lucruri nefirești, care îi pun în pericol existența și îi ucid copilăria. Mai mult, cel care sună sesizând o astfel de situație poate să o facă fără să-și spună numele! Sub protecția anonimatului sau nu, oricine poate salva, până la urmă, viața unui copil în suferință. Ca să pui mâna pe telefon și să suni nu trebuie decât să vrei să nu rămâi indiferent! Să iei atitudine cu curaj, și la timp! Nu amâna, pentru că mâine, pentru copilul respectiv poate fi…prea târziu!
