Specialiștii au observat de multă vreme că volumul hipocampului scade la persoanele în vârstă – ceea ce explică tulburările de memorie – și că accelerarea acestui fenomen este unul din simptomele maladiei Alzheimer. Acum cercetătorii pot să explice mecanismul care are loc.
Mutații genetice asociate cu reducerea volumului hipocampului au fost descoperite datorită unei colaborări internaționale în care au fost implicați și cercetători francezi. Cercetătorii au analizat patrimoniul genetic și IRM-urile (imagistica prin rezonanță magnetică) cerebrale a peste 9.000 de persoane cu vârsta cuprinsă între 56 și 84 de ani. Rezultatele studiului au fost publicate duminică în revista Nature Genetics.
Studiul internațional a fost coordonat, în Franța, de Christophe Tzourio, de la Institutul național de sănătate și cercetare medicală din Bordeaux /INSERM/, și de Philippe Amoye, de la INSERM Lille, în colaborare cu opt grupuri de cercetători europeni și nord-americani. Cercetătorii au depistat mai întâi 46 de diferențe în secvențe de ADN ale participanților, asociate cu o reducere a volumului hipocampului. Rezultatele arată că factori ‘încă neidentificați’ declanșează mutații în locuri precise ale genomului care generează reducerea volumului hipocampului.
După ce au scos în evidență mutațiile, oamenii de știință au vrut să afle ce anume modificau. Ei au descoperit că ele schimbau structura genelor importante care au funcții multiple implicate, între altele, în moartea celulară, dezvoltarea embrionară, diabet sau chiar migrația neuronală. ‘Acest studiu reprezintă un eveniment major, deoarece confirmă faptul că factorii genetici sunt asociați cu o structură cerebrală, hipocampul, implicată în demențe și, într-un mod mult mai general, în îmbătrânirea cerebrală’, explică Christophe Tzourio. Această nouă abordare, de studiere nu a unei boli, ci a unei anumite regiuni cerebrale, va permite decriptarea mai precisă a mecanismelor maladiei Alzheimer.
Următoarele etape vizează o mai bună înțelegere a modului în care aceste mutații genetice se înscriu în schema generală a maladiei Alzheimer. Chiar dacă nu se poate spera în aplicări clinice imediate, aceste descoperiri constituie un pas spre o mai bună înțelegere a acestei boli și, în general, a îmbătrânirii cerebrale.
