Monitorul de Vrancea vă prezintă, în prima zi a acestei săptămâni, încă o poveste dintre cele realizate de absolvenții cursului „Altfel de Povești – Digi Tales”, organizat de Centrul de Formare al Bibliotecii Județene „Duiliu Zamfirescu” din Focșani, sub îndrumarea trainerului bibliotecar Margareta Tătăruș, proiect la care „Monitorul de Vrancea” a fost unul dintre parteneri. Povestea și filmul realizate de Fiodor Iancu, de 59 de ani, sunt următoarele din seria de opt pe care vi le aducem în atenție. Acestea, ca și cele ale celorlalți șapte colegi ai săi vor participa la un concurs internațional, prilejuit de Anul Îmbătrânirii Active și al Solidarității între Generații, anul 2012. Puteți citi și viziona astăzi, povestea numelor lui Fiodor și despre plăcerea sa de a trăi în urbea noastră. Despre momente din viața lui Fiodor însuși veți afla în ediția de mâine a cotidianului nostru, când vom reveni cu un material mai amplu.
Numele personalității mele (de Fiodor IANCU)
Chiar dacă m-am născut într-o familie săracă, în județul Bacău, și am absolvit opt clase, am trăit cu dorința de a progresa. De a învăța de la viață și de la oameni tot ce este mai bun. Lecții de viață am primit de la obstacole, dar și de la oameni. Orașele mari m-au primit schimbându-mi numele și drumul în viață. Mă numesc Fiodor, dar mie mi s-a spus și: Ghiocel, Viorel, Cătălin, Tudor, Ioșca și Teodor. De ce? Pentru că nu-mi plăcea numele meu de botez și am dorit ca fiecare nume pe care l-am ales să-mi definească personalitatea de la vârsta pe care o aveam.
M-am întors la numele de Fiodor odată cu venirea în Focșani, în 1986, când căutam un oraș liniștit, cu oameni cuminți, locuri frumoase și pline de istorie. Am lucrat la una din cele mai mari întreprinderi din Focșani și am străbătut orașul de-a lungul și de-a latul, bucurându-mă de peisajele și grădinile și oamenii săi. Grădina Publică din centrul Focșaniului este locul meu preferat. Chiar dacă s-au schimbat multe în ultimii ani, rămâne un loc în care îmi bucur sufletul și îmi odihnesc picioarele. E locul în care am cunoscut oameni care m-au angajat, după pensionare, pentru a-i ajuta la treburile din gospodărie. Am muncit cu drag, cu pricepere și am învățat foarte multe de la ei. Toate acestea m-au ajutat să tră-iesc mai bine și să văd lucrurile altfel, și să pot înțelege că numele meu este special. Fiodor a fost, de la început și până acum, Ghiocelul dorit, Viorelul visat, Cătălinul muncit, Tudor cel iubit, Ioșca cel călător, Teodor muncitorul. Åži Iancu Fiodor, pensionarul de azi.
