GALERIE FOTO: Pagina vrâncenilor plecaţi de acasă

4
20255


   Monitorul de Vrancea îți aduce acasă persoanele dragi, plecate în străinătate. Ne dorim să fim puntea ta de legătură cu foști colegi, cu părinții, cu prieteni, cu copiii, cu verișori și mătuși. O pagină întreagă este dedicată, în fiecare vineri, mesajelor tale către ei sau ale lor către tine, poveștilor de viață, aventurilor, greutăților și bucuriilor pe care le-au trăit în Italia, Spania, Germania, Franța, Marea Britanie, Canada, SUA, Japonia sau Madagascar. Ne poți trimite poze cu tine, cu familia ta, cu casa ori mașina ta, mesaje pentru prieteni sau dușmani, rude sau cunoscuți, colegi sau vecini. Scrie-ne pe adresa redactie@monitorulvn.ro

Focșăneanul Iulian Manta, lider de sindicat în Italia  (de la Crina ENE)

   Așa cum mulți vrânceni și-au încercat norocul peste hotare, tot la fel a făcut și Iulian Manta din Focșani. Deși a reușit să realizeze multe peste hotare, de la spectacole pentru români, până la proiecte sociale, reprezentanță în cadrul sindicatului din care face parte, dispune de o modestie rar întâlnită.

Când ați decis să emigrați și ce v-a determinat?

    Am ajuns în Italia în februarie 1997, mai precis într-un orășel din provincia Viterbo și  anume Civita Castellana, era acea perioadă când se venea cu viză de turist. Am venit în Italia cu speranța că voi găsi în primul rând ceva de muncă, după care să încep ușor, ușor să realizez ceva în viață, așa cum doreau toți cei plecați.
    După câțiva ani petrecuți în clandestinitate am reușit în anul 2009 să obțin acel document mult râvnit, permisul de ședere, care bineînțeles mi-a schimbat viața în bine.
    Din acel moment am încercat să fac din ce în ce mai mult ca să găsesc un job care să îmi placă, să îmi dea satisfacție. Am lucrat în diferite sectoare și anume: restaurante, fabrică de sticlă, fabrică de ceramică , construcții etc.
 
Cu ce vă ocupați în Italia?

    În anul 2001 mi s-a oferit un loc de muncă în construcții la o firmă din Roma într-unul dintre cele mai mari șantiere care erau în acel moment în capitala Italiei și anume „Parco della Musica” unde erau aproximativ 1.200 de muncitori. În acel șantier am avut ocazia să mă întâlnesc pentru prima dată cu o organizație sindicală și anume Feneal Uil. Din acel moment am început să mă implic în activitatea sindicală, să aflu care sunt drepturile mele și în același timp să-i informez pe cei din jurul meu despre drepturile lor și nu numai, cât și despre îndatoririle pe care le are un muncitor la locul de muncă.
    În anul 2003 mi-a fost acordată oportunitatea de a lucra în această organizație sindicală Feneal Uil pentru a da o mână de ajutor conaționalilor mei care în acel moment, cât și în prezent, sunt circa 80% din mâna de lucru străină din construcții.
    Era nevoie de cineva care să îi facă să se simtă aproape, cineva care să le vorbească în limba lor, a fost prima organizație sindicală care a făcut acest pas. Din 2003 am început să am o legătură cât mai strânsă cu românii de aici, mergeam și merg și în ziua de astăzi pe șantiere, organizez anumite ședințe cu muncitorii pentru a le explica care le sunt drepturile, noile normative și care sunt și prestațiile în Cassa Edile (casă socială, în România).

Care sunt problemele cu care se confruntă comunitatea românească din Italia, în special cei care apelează la serviciile sindicatului din care faceți parte?

    În activitatea  sindicală  pe care o desfășor zi de zi întâlnesc des oameni, români care au foarte mari probleme. Problemele principale cu care vin conaționalii noștri la Sindicat și nu numai, românii cât și italienii, sunt diverse și anume lipsa unui loc de muncă datorită crizei care este foarte accentuată în ultima perioadă , mulți dintre ei nu își primesc salariile și drepturile de la angajator, mulți dintre ei rămân fără un loc de muncă și nu au dreptul la șomaj etc. Sunt mulți români și familii care ușor ușor se gândesc să se întoarcă în țară din cauza crizei.
 
Sunteți și Președintele Asociației „Vocea Românilor”, cum a luat naștere acest proiect?

    Asociația „VOCEA ROMÂNILOR”, al cărei președinte sunt, este o asociație pe care am înființat-o cu un grup de prieteni tocmai pentru a încerca să facem ceva pentru românii de aici și nu numai, cât și pentru cei de acasă. Am organizat diverse spectacole la Roma, Latina, Monterotondo cu ocazia Zilei Naționale a României, 1 decembrie. Primul spectacol organizat a fost în anul 2007, care s-a intitulat „Acasă la Români”, spectacol cu care anul trecut am ajuns la cea de a IV-a ediție și sperăm să celebrăm și să organizăm cât mai multe ediții.
 
Ați organizat numai spectacole sau v-ați implicat și în proiecte sociale?

    Am organizat și altfel de evenimente și anume un proiect la care am lucrat mai mulți oameni cu suflet și anume „Daruri pentru Copii”, un proiect caritabil ce a avut loc în mai multe localități din Vrancea la Focșani, Dumbrăveni, Odobești, Păunești dar și în Galați, proiect realizat cu Grupul „Năzdrăvanii” din Galați prin care le-au fost dăruite copiilor orfani aflați în centrele de plasament din aceste orașe rechizite școlare necesare începerii anului școlar, îmbrăcăminte, dulciuri și aparate electrocasnice.
    Sunt mult mai multe de spus despre toate acțiunile pe care Asociația „Vocea Românilor” le-a organizat, dar nu asta contează ci faptul că reușim să organizăm astfel de acțiuni în fiecare an.

Doriți să vă întoarceți „acasă”?

    Sincer, sunt mândru că sunt român, mă întorc de fiecare dată cu drag în țara mea ori de câte ori am prilejul, ca să îmi văd părinții dar după atâta timp petrecut prin străinătate nu știu dacă într-o bună zi mă voi întoarce definitiv în România.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here