Intrarea lui Ion în cârciumă fu salutată printr-un moment sugestiv de tăcere. Gheorghe a lu’ Ciungu l-ar fi catalogat hâtru, ca fiind unul de reculegere. Se abținuse însă să facă observația cu glas tare. Ion era vecinul lui. Faptul că acesta era bogat, grație funcției pe care o ocupa, îi tot hrănea lui Gheorghe speranța că, poate, cîndva, se va gândi și la el. Nevastă-sa îi ceruse însă să fie mulțumit dacă e lăsat în pace și nu-i face ceva rău, că tare nu-i prea plăceau ei privirile hulpave pe care Ion le arunca bucatei de vie ce-o aveau în spatele casei.
– Ghiță, adă cinci beri!, strigă Ion, împungându-l în coaste pe Dumitru, poștașul satului, să-i facă loc la masă.
Comanda dată de Ion sparse liniștea. Toată lumea pricepu imediat de ce se bagă în seamă, dar nimeni nu găsi de cuviință să refuze. Să bei pe banii lui Ion era de necrezut, asta pentru că n-ar fi făcut cinste cu o bere nici dacă ar fi câștigat la loto. Se părea însă că funcția făcea mai mult decât banii de la loto. Remarca asta o făcu Gore, patron de butic. Tot el, odată cu ridicarea halbei, zvârli ironic din vârful buzelor:
– Cinci beri, cinci procente…
Numai Ion nu râse. Nici din halbă nu bău odată cu ceilalți. Vasile, veterinaru’, observă și-i șopti lui Gheorghe că Ion face economie, cu o halbă, asta dacă se va întâmpla să mai ceară un rând pentru ei. Spre surprinderea lor, Ion mai ceru unul. Nedumeriți, dar bucuroși, le băură și pe-astea, ba chiar toastară, cu juma de gură, pentru Ion. La al treilea rând, Gore constată vesel că procentele partidului lui Ion au crescut în aceeași măsură, sugerându-i parcă acestuia că mai e loc. Ion nu se grăbi să-l asculte.
-Åžtiu eu, bă, Gore, începu el, aparent timid, băutura are și ea rostul ei. Dar nu asta e soluția și, credeți-mă pe cuvânt, partidul știe ce să facă. Avem oameni pregătiți acolo, care știu cum se câștigă alegerile, chiar și în situația asta dezastruoasă…
– Dă-ne un exemplu, ceru Gore neîncrezător, incapabil să înțeleagă ce poate fi mai convingător decât o bere rece, și gratuită pe deasupra.
– Dacă lu’ Vasile i-aș propune postul de șef la direcția veterinară, ce-ar zice?
Vasile se înecă de parcă spuma s-ar fi întărit ca testiculele unui porc și i-ar fi blocat beregata. O pățise odată.
– Ce să zic, răspunse el sacadat, eliberând aerul din plămâni în etape rare și dureroase, cum să nu…
– Ba mai mult, continuă Ion ridicând treptat glasul, dacă lu’ Grigore i l-aș propune pe cel de la finanțe…
– Bucuros…, bâigui acesta uimit.
– Vedeți, deja am voturile a doi dintre voi!
– Åži tot nu-i de-ajuns, constată Gore. Eu oricum nu te votez și nici funcție nu vreau…
– Åžtiu eu, mă, Gore… Stau să mă gândesc că tu ești privat și zici că-ți merge binișor. Dar când or veni ăia de la Gardă să te calce zilnic, apoi ăia de la OPC, apoi ăia de la Muncă… Ia zi, nu-i mai bine să ai pe cineva la care să vii, dai și tu ceva acolo și…. Vezi? Iar tu, Dumitre, nu te mai uita la mine ca o vacă, că toată familia ta se bazează pe salariul de la Poștă, iar dacă nu știi, ăia se privatizează și o să vii la mine că vrei un loc de muncă! Iar lu amărâtu’ ăsta de Dorel, mă gândesc să-i dau niște scânduri să-și repare acoperișul care stă să cadă…
Se lăsă o liniște apăsătoare. Exercițiul prezentat de Ion, plin de amenințări, șantaj, mită și promisiuni, îi separase pe cei prezenți. Nimeni nu mai avea chef de băut.
– Åži-așa o să câștigați voi alegerile?, întrebă Gheor-ghe indignat. Nu pot să cred c-o să-i păcăliți pe toți! Pentru asta vă trebuie prea multe… Bani, în primul rând, ori bag samă că tocmai ai plătit ca să ne înșiri niște teorii… De unde bani pentru toate astea?
– Vrei ceva practic, Gheorghe? Åži vrei să știi de unde bani? O să-ți arăt: Ia zi, tu, nu-i așa că plătești toată consumația asta, numa să nu spun ce știu, de la șeful de post, despre vizitele tale la o muiere din sat, a cărui bărbat, aici de față, habar nu are?
Gheorghe blestemă clipa în care deschise gura. Se cotrobăi prin buzunare fără să privească spre ceilalți. Exercițiul practic al lui Ion îl năucise. Al dracu’ și ăsta, parcă nu putea să-i spună că banii îi vor lua tot de la ei, trebuia să-i și arate asta! Åži-o să vrea și votul lui, că dacă nu… Goli halba dintr-o înghițitură. Berea era amară. Nu-și schimbase gustul. De fapt, Gheorghe înțelese că nimic nu se schimbase. Chiar nimic.
