Campaniile umanitare- Speranţa unei vieţi mai bune

0
13302


   În ultima vreme nu am putut să nu observ numeroasele campanii umanitare prezentate atât în presa scrisă, cât și pe internet sau la televizor. Sunt din ce în ce mai numeroase, semn că românii sunt tot mai solidari cu cei care au nevoie de ajutorul lor. Campaniile umanitare sunt inițiate de fundații, de televiziuni, de persoane care vor să ajute sau care au trecut printr-un eveniment dificil și vor la rândul lor să poată schimba ceva.
   A face diferența dintre viață și moarte nu e puțin lucru într-o societate despre care auzim permanent că nu este așa cum ar trebui să fie. Într-un sistem deficitar, din această Românie bolnavă, cu oameni și mai bolnavi, ajungem să credem că pentru mulți, campaniile umanitare sunt singurele șanse la o viață mai bună. Asistăm neputincioși la exodul medicilor în țări unde sunt plătiți la adevărata lor valoare, după ce statul a investit sume uriașe de bani în pregătirea acestora. În prezent, România este codașa Europei, cu o cifră de 2,2 medici la 1000 de locuitori, valoarea indicatorului fiind cu 50% mai mică decât media europeană. O altă realitate crudă este că, deși plătim contribuții de sănătate, statul nu poate acoperi acele intervenții foarte costisitoare, și ajungem să trimitem bolnavii să se trateze în străinătate. Întrebarea este, de unde bani, când salariul minim pe economie este de doar 700 de lei, această sumă fiind de departe insuficientă.
   Åži de aici provine sursa campaniilor umanitare. Majoritatea românilor care au avut de-a face cu sistemul românesc de sănătate au observat problemele cu care se confruntă acesta și au încercat să găsească soluții alternative. Au fost create fundații care strâng bani atât pentru oamenii bolnavi cât și pentru persoane defavorizate, pentru copii sau bătrâni. O metodă care se bucură de receptivitate din partea cetățenilor este teledonul, iar televiziunile fac eforturi susținute împreună cu ziarele și fundațiile pentru strângerea sumelor de bani necesare. Åži cum internetul este din ce în ce mai utilizat, campaniile umanitare folosesc această metodă datorită interactivității și a modului rapid în care circulă informațiile, toate cu mare succes.
   Desigur, sunt multe persoane sceptice în privința acestor campanii, din cauza lipsei de transparență a unor organizații care adună fonduri. Dar depinde de cei care se ocupă de campanii dacă într-adevăr doresc să ajute, pentru că cei care donează bani știu că îi dau cu un scop nobil. Trebuie clădit un sistem de încredere și în același timp o mai mare seriozitate a celor care se implică în astfel de acțiuni sensibile din punct de vedere social.
   Ori de câte ori se întâmplă catastrofe naturale precum inundații, cutremure, oamenii se mobilizează și încearcă să dăruiască, din puținul lor, celor în nevoi. Iar gândul că cineva beneficiază de ajutorul venit ca o rază de speranță generează o mulțumire greu de descris în cuvinte. Cheia pentru solidaritate este în primul rând empatia, adică puterea de a ne pune în situația aproapelui nostru, în încercarea de a găsi rezolvarea pro-blemei sale. Iar faptul că prin campanii umanitare sunt ajutate persoane încercate diferit este cu atât mai deosebit, deoarece fiecare are dreptul la o viață normală. Sunt cauze pentru care merită să luptăm,  pentru că fiecare dintre noi putem ajunge în acele situații, iar solidaritatea și speranța dată de cei din jurul nostru ne pot schimba complet viața. În fața lui Dumnezeu, a bolilor și a altor situații dificile toți suntem egali. Cancerul nu știe să aleagă și nu se uită după conturile din bancă, după condiția socială sau realizările personale. Nu contează dacă suntem oameni simpli, ori milionari, sau dacă trăim în România ori în altă țară. Acțiunea lor este arbitrară, și totuși decisivă, apărând în momentele în care ne așteptăm cel mai puțin.
   Campaniile umanitare sunt de cele mai multe ori răspunsul unor probleme grave. Sunt soluții alternative prin care dorim să ajutăm. Receptivitatea din ce în ce mai mare a oamenilor mă face să cred că știm și că dorim să ne implicăm. Îmi arată că ne place să ajutăm și că nu trecem indiferenți pe lângă acei oameni care au nevoie de ajutorul nostru. Trebuie doar să acționăm. Puterea de a ajuta ne aparține!

Ana-Maria Teodora ANDRONIC,
Liceul Teoretic „Ioan Slavici” Panciu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here