Singurele zone în care România a rămas nealte-rată, profundă și nespus de atrăgătoare, sunt cele reprezentate de satele retrase care și-au păstrat acel nimb estetic al vechimii, cimitirele de țară în care istoria vie a locurilor nu a fost mistificată și schiturile modeste ascunse în tainele singurătăților, departe de rumoarea lumii, refuzând parcă opulența bi-sericilor prin care se practică turismul ecumenic. Tocmai acest simț deosebit al rădăcinilor culturii trebuie remarcat la istoricul și scriitorul Petre Abeaboeru (n.13.07.1948, Popești, Vrancea, absolvent al Facultății de isotrie din cadrul Universității București), iar cărțile lui dedicate schiturilor risipite prin pădurile și munții Vrancea, precum și monahilor care au trăi și au murit în acele locuri, se dovedesc o probă a maturității spirituale a autorului.
Petre Abeaboeru este un om robust, plin de vitalitate fizică și intelectuală, semănând mai degrabă cu un atlet care în tinerețe a făcut sport.
Scrie și publică mult (texte literare, monografii, istorii, cronici), cercetează cu pasiune și munuțiozitate arhivele, se deplasează pe teren în căutarea izvoarelor necunoscute care stau la baza mărturiilor, orale sau tipărite, din lucrările lui. Este o prezență aproape permanentă la manifestările culturale și jubileele societății noastre, de toate felurile. PA este un memorialist pragmatic, obiectiv, concis, cu o bună orientare în plan editorial.
Așa cum îmi mărturisea într-o discuție privată căreia îi apreciez intimitatea sincerității, PA a scris și tipărit o serie de monografii (Popești, Câmpinencca, Urechești, Bolotești, Gologanu), în mare parte, din motive pecuniare, fără să minimalizăm utilitatea reală a lucrărilor. Apoi, a scris două romane istorice („Între două lumi” – 2006, „Între tron și iubire” – 2010) care, fără să depășească stilul epopeic al genului, își vor găsi întotdeauna o falie de public gata să le citească și să intre în țesătura intrigilor povestite cu măiestrie în ele. Dar ceea ce i-a schimbat destinul intelectual lui PA sunt cărțile lui închinate schiturilor și monahilor, fără să forțeze sentimentul religios.
Astfel, până astăzi a publicat, atrăgându-ne în mod deosebit atenția, lucrările „Mitropolitul Varlaam Moțoc”(2010) și „Schitul Babele și M-rea Soveja. Ctitorul Partenie și urmașul său Daniil Panoneanul”(2011), urmând să apară în scurt timp „Teodosie și Brazii”, „Ioan de la Râșca și Mușinoaele” și „Lavrentie și M-rile Mușinoaele și Trotușanu.” Aceste lucrări au fost scrise cu o rigoare științifică demnă de luat în seamă, dovedită de materialele și sursele utilizate, au la bază o bibliografie remarcabilă, sunt adevărate cărți de lucru pentru genera-țiile următoare, utile în biblioteci publice și personale, destinate cititorului nobil și cultivat.
Preocupat de viața monahilor din munții Vrancei, PA îi face din nou vii, în lumina de o frumusețe rară dimprejurul schiturilor din lemn, în asceză și exerciții de solitudine. Suntem copleșiți de numărul și valoarea informațiilor. Este o adevărată jubilație să citești despre sihaștrii pierduți prin munții Vrancei, refugiindu-se de lume în chip soteriologic, despre ciobani obscuri cărora oamenii le-au uitat până și mormintele, despre locuri pierdute într-o dumnezeiască și nesfârșită singurătate, în care omul nu poate exista decât prin el însuși, despre icoane făcătoare de minuni așezate între ștergare și flori uscate de busuioc, despre cimitire năpădite de ierburi în care nu se mai face deosebirea dintre rostul vieții și cel al morții, despre virtuți sufletești și fapte esențiale.
PA a găsit calea edificatoare de a tezauriza trecutul și de a-l pune în valoare, dincolo de orice pragmatism. Cărțile lui PA despre schituri și monahi, sunt cărți care îți rămân în minte și inimă.
Lili GOIA
goia.lili@yahoo.com
