Cel puțin un om moare, pe zi, în România, în urma unui accident de circulație sau ca urmare a unei boli. Zilnic, cel puțin un polițist sau un medic înfruntă lacrimile, șocul și revolta familiilor care au pierdut un părinte, un copil sau o rudă apropiată. Nu de puține ori, polițiștii și medicii au lăsat deoparte limbajul rece, instituțional, ca să găsească vorbele potrivite pentru a anunța moartea cuiva. Nu îi învață nimeni cum să facă asta, mai ales că, spun ei, nu scrie în nicio lege sau regulament că au această atribuție.
Polițiștii și medicii nu doar salvează vieți, de multe ori, ei anunță moartea. Fie că este vorba despre accidente rutiere, sinucideri sau crime, de eșecul unei operații chirurgicale sau al unei resuscitări, cineva trebuie să le dea rudelor, prietenilor, cea mai rea veste.
O statistică a Poliției Rutiere Vrancea arată că, în cursul anului 2011, pe raza județului Vrancea s-au produs 193 accidente grave. În urma acestor accidente, 33 de oameni au murit, iar alți 187 au fost răniți grav. Principalele cauze care au stat la baza tragediilor produse pe șoselele din județ au fost imprudența pietonilor, conducerea imprudentă, abaterile bicicliștilor, motocicliștilor și conducătorilor de mopeduri, viteza neadaptată și somnul la volan.
Inspectorul Cătălin Manea, din cadrul Serviciului Poliției Rutiere Vrancea, a cercetat zeci de accidente mortale. Polițistul spune că de cele mai multe ori, familiile persoanelor decedate în accidente află vestea de la cunoscuți. Mai sunt și cazuri când victimele sunt din alte județe și atunci trebuie să anunțe cineva familiile acestora când se produce o tragedie.
Inspectorul Manea își amintește că a anunțat moartea în anul 2009, în urma unui accident produs la Mărășești. Tragedia s-a produs la începutul lunii iulie. Doi soți din Bistrița Năsăud erau în drum spre Deltă. În mașină era și copilul lor. Din cauza oboselii la volan, șoferul a pierdut controlul asupra direcției de mers și s-a izbit violent de un cap de pod. El și soția sa au murit pe loc. Cel care a efectuat cercetările la fața locului a fost inspectorul Cătălin Manea. Își amintește și acum sunetul telefonului uneia dintre victime. Pentru că persoana de la celălalt capăt al firului, respectiv tatăl femeii decedate în accident insista, inspectorul a răspuns. „A fost un moment extrem de greu și nu-mi găseam cuvintele. A insistat foarte mult și de aceea am răspuns. M-am prezentat și am spus că este vorba de un accident. Nu puteam să spun direct că cei doi adulți au murit. Am întrebat dacă are probleme de sănătate și am încercat pe cât posibil să-l pregătesc. I-am spus de copil că trăiește și că este la spital dar nu puteam spune că fiica și ginerele au murit. La un moment dat m-a întrebat dacă poate vorbi cu ei și atunci am fost nevoit să-i spun ceea ce s-a întâmplat. Nu puteam spune că sunt la spital atâta timp cât ei decedaseră la fața locului. Este foarte dificil să faci un astfel de anunț. Acesta a fost singurul moment de acest gen din cariera mea de până acum. De cele mai multe ori, apropiații află prin alte mijloace”, a spus inspectorul Cătălin Manea.
Scenariu pentru anunțarea morții
Polițiștii care anunță moartea nu au fost pregătiți pentru așa ceva și nici nu există vreo lege care să-i oblige să facă acest lucru. Nu îi învață nimeni cum să facă asta, mai ales că nu scrie în nicio lege sau regulament că au această atribuție. O fac din datorie morală și din umanitate, atunci când situația o impune.
Inspectorul Cătălin Manea ne-a precizat că, de curând, a participat la un curs pentru cercetarea accidentelor de circulație iar una dintre temele abordate a fost chiar cea legată de notificarea privind moartea unei persoane. Nu este exclus, ca, pe viitor, în România să existe polițiști pregătiți pentru așa ceva.
În alte țări, polițiștii au datoria să facă acest lucru. La curs, specialiștii Direcției Rutiere au precizat că în Germania anunțarea decesului cuiva în alte locații decât în spitale este datoria poliției. La anunț poate participa, pe lângă un polițist, un preot al poliției sau un psiholog. În Estonia situația este asemănătoare numai că sarcina de a organiza și instrui echipa aparține preotului poliției. În Marea Britanie există un compartiment special, încadrat cu polițiști, care se ocupă de toate aspectele privind legătura cu familiile. În Cehia nu există o procedură unică, la nivel național, dar în Academia de Poliție se învață despre activitățile care trebuie desfășurate de polițiști pentru anunțarea unui deces.
Specialiștii Direcției Rutiere au spus la curs că echipa care anunță moartea trebuie să fie formată din doi polițiști, de preferat unul îmbrăcat în civil. Cei doi polițiști se vor poziționa astfel încât mai în față și deci mai vizibil să fie polițistul îmbrăcat în civil. Anunțul nu se face din pragul ușii. În interiorul locuinței fiecare membru al echipei trebuie să-și asume sarcinile. Astfel, polițistul „de contact”, de preferat cel în civil, trebuie să identifice persoana care trebuie să primească vestea și va alege scenariul pentru comunicare, respectiv „așezat” sau „în picioare”.
Specialiștii le-au mai spus celor prezenți la curs că scenariul „așezat” are avantajul unei atitudini mai apropiate și o restrângere a posibilităților de mișcare ale persoanei care trebuie să primească anunțul.
Scenariul de comunicare „în picioare” permite o reacție mai bună a echipei, nu prelungește inutil stresul datorat intrării polițiștilor în casă, dar poate cauza accidente în cazul unui leșin al persoanei care trebuie să primească anunțul.
Polițistul „de contact” atunci când consideră că au fost îndeplinite toate condițiile de siguranță pentru echipă și pentru rude, va face anunțul despre deces.
Specialiștii au mai spus la curs că nu se vor folosi eufemisme de genul „A trecut în neființă”, „Ne-a părăsit”, „S-a dus într-un loc mai bun” și altele și nici cuvinte de genul „accident groaznic, mutilat, spulberat”, etc. Totodată, polițistul trebuie să folosească prenumele celui decedat și nu „cadavrul, corpul, mortul”, etc.
Specialiștii spun că notificarea unui deces este o sarcină dificilă, pe care nimeni nu o vrea, dar în același timp, unul din punctele esențiale ale relației dintre autorități și populație.
„Trăiești durerea cu familia”
Polițiștii care anunță moartea spun că în astfel de momente trăiesc du-rerea cu familiile victimelor. Cel mai des sunt puși în situația de a anunța moartea, polițișii din comune. Oamenii legii mărturisesc că astfel de atribuții informale îi marchează. „Am făcut astfel de anunțuri și este o misiune extrem de grea. Nu m-am putut obișnui niciodată cu ideea că trebuie să fac acest lucru. Practic, trăiești durerea cu familia. În momentul în care oamenii văd uniforma la ușă, știu că s-a întâmplat ceva. Înainte de a suna la fa-milie, întrebi un vecin, câți copii are familia, cine e mai în putere. De regulă, chemi bărbatul casei afară, dar nu-i spui direct. Când anunți moartea unui copil, e sfâșietor. Dacă mai era și singur la părinți, e cumplit. Acum câțiva ani am fost nevoit să merg la o familie din comuna în care îmi desfășuram activitatea și să anunț decesul fratelui, într-un accident rutier produs pe raza altui județ. Nu-mi găseam cuvintele și cred că m-am foit 10 minute pe lângă poarta omului. În cele din urmă mi-am luat inima în dinți și am strigat. Proprietarul a ieșit afară și m-a întrebat ce s-a întâmplat. I-am spus, cu greu, că fratele a murit într-un accident. S-a uitat lung la mine și m-a întrebat dacă glumesc, de parcă aș fi putut glumi cu așa ceva. I-am spus că nu și i-am dat mai multe detalii. A reacționat destul de rău. A fost groaznic”, ne-a mărturisit un polițist care și-a desfășurat activitatea la un post de poliție din județ.
Sute de vrânceni au murit la Spitalul Județean
În primele șapte luni ale anului 2011, 282 persoane și-au găsit sfârșitul pe paturile Spitalului Județean de Urgență din Focșani. Majoritatea pacienților au fost internați în spital în stare foarte gravă sau cu cancere în stadii terminale, astfel că decesul lor nu putea fi evitat. Categoria de vârstă la care s-au înregistrat cele mai multe decese este între 45 și 85 de ani, cu 248 de cazuri. Au fost înregistrate nouă decese și la bebeluși. Potrivit reprezentanților spitalului, micuții s-au născut cu malformații congenitale grave la nivelul inimii sau al aparatului respirator, iar șansele de supraviețuire erau aproape inexistente.
Majoritatea deceselor la adulți au survenit în urma tumorilor maligne la nivelul organelor, dar și din cauza tuberculozei, a bolilor cardiovasculare și a cirozelor hepatice.
Medicii spun că cea mai grea parte a acestei meserii este să anunți moartea. În Facultățile de Medicină nu există cursuri care să îi instruiască în vreun fel pe doctori să anunțe moarte.
Medicul neurolog Mariana Buleu, șefa Secției de Neurologie din cadrul Spitalului Județean ne-a spus că cele mai dificile momente din întreaga sa carieră sunt cele în care a fost nevoită să anunțe decesul unei persoane. „În timpul facultății nu se fac cursuri care să te instruiască cum să anunți familia de moartea unui pacient. Oricum, realitatea din viața de zi cu zi e alta. Mi se pare cea mai dificilă partea a meseriei de medic, cea în care trebuie să anunți decesul cuiva. Noi încercăm să explicăm fami-liilor celor care au murit și părțile me-dicale, eforturile depuse, pentru ca într-un fel aparținătorii să se împace cu gândul. Când anunți moartea cuiva este foarte greu, în primul rând, se întâmplă ca cel care a primit cumplita veste să găsească, în tine, ca medic, un sprijin, să te ia în brațe izbucnind în lacrimi. De multe ori, suntem nevoiți să dăm și îngrijiri me-dicale, pentru că mulți leșină. Este greu să anunți moartea chiar și când cei din familie se așteaptă ca persoana respectivă să moară. Cel mai tragic este atunci când anunți moartea unui tânăr. Este cutremurător, catastrofal! Cu toată experiența pe care o am în spate, decesul unui pacient este o pierdere și nu reușesc să mă detașez. Este imposibil să fii rece la astfel de drame”, ne-a spus medicul neurolog Mariana Buleu.
„Cel mai greu mi se pare să anunți moartea unui copil”
Medicul Dănuț Ceamburu, din cadrul Serviciului de Ambulanță Județean Vrancea, salvează zi de zi vieți, aceasta fiind cea mai mare satisfacție a sa, dar clipele în care este nevoit să anunțe decesul cuiva îl dărâmă. Cel mai dificil este atunci când trebuie să anunțe moartea unui copil. „Există protocoale care spun că resuscitarea trebuie făcută între 35 și 45 de minute, că apoi nu mai are rost. Am avut cazuri în care am resuscitat o oră și ceva, în speranța că va reveni la viață. Am avut o fată de 16 ani pe care am resuscitat-o o oră și jumătate, apoi mi-am dat seama că nu are rost. E foarte greu să spui cuiva că cineva drag a murit. Nu există cuvinte să exprim durerea. Cel mai greu mi se pare să anunți moartea unui copil, e devastator! Å¢in minte un accident în care a fost implicată o femeie din Neamț și cu copilul ei de 8 ani. Pe șosea erau împrăștiate numai produse tradiționale… Copilul de 8 ani era plin de leziuni incompatibilie cu viața, era mort… În ambulanță, mama mă întreba întruna ce îi face băiatul. Mi-a fost foarte greu să îi zic tragedia și am spus că e bine, într-o altă ambulanță. La spital au venit și rudele care m-au rugat să nu îi dau cumplita veste. Asta este una dintre cele mai grele părți ale meseriei de medic. Când ești la un caz, faci tot ce îți stă în putință să salvezi vieți. De obicei, când mă întorc de la caz, rememorez tot ce se întâmplă. E greu de descris, este o adevărată tragedie. E îngrozitor să îți moară cineva în brațe. Când îi spui cuiva că i-a murit cineva drag, atunci persoana respectivă găsește în tine un sprijin în acel moment. Te ia în brațe și începe să plângă… Eu nu reușesc să mă detașez. Nu pot…Totuși, atunci când salvez viața cuiva, sar de fericire, e minunat să salvezi vieți!”, ne-a povestit medicul Dănuț Ceamburu.
