Cu toții avem câte un vis: unii pictează, alții scriu literatură, alții prezintă parada modei în oglindă, alții se specializează în matematică, pregătindu-se să inventeze teorema secolului XXI, dar cei mai mulți adolescenți își construiesc cu multă atenție o voce pertinentă, o voce virtuală prin care se pot exprima liber în fața unei audiențe vaste, care să le judece critic opiniile, înlesnind astfel comunicarea între generații și stiluri diferite.
Sâmbătă aceasta, vă prezint un interviu cu domnișoara Amalia Giurgea, elevă la liceul cu program sportiv din Focșani, pasionată de artele marțiale și de ritmurile de salsa sau bachata. De asemenea, are o funcție de conducere în Consiliul Județean al Elevilor și acest lucru o transformă nu doar într-o adolescentă responsabilă, care își asumă decizii importante, ci și într-o persoană implicată în comunitate, cu un real interes de a transmite mesaje variate.
Reporter: De unde a pornit inițiativa de a-ți face blog? Cum ai aflat de acest curent nou, care a revoluționat libertatea de expresie a tinerilor și de fapt, a lumii întregi?
A.G.: Dorința pentru scris s-a născut demult. Inițiativa mea de a-mi face blog a pornit dintr-o întâmplare. Încerc să fiu concisă, spunând doar că scrisul face parte din viața mea de mult timp. Florea Cristian, un blogger foarte talentat, este cel care m-a „descoperit” prin anumite comentarii pe care le făceam la adresa unor articole de-ale lui și astfel m-a împins la a-mi crea un mediu online în care să nu mai țin doar pentru mine ceea ce gândesc. Menționez că am mai publicat mici paragrafe în anumite reviste școlare. Când eram mai mică mi-am creat împreună cu o prietenă și cu sora mea o serie de reviste neoficiale, așa…ca la vârsta fragedă a copilăriei. De curând, mi-a fost publicat încurajator un articol la un ziar local, ceea ce m-a făcut să îmi întăresc convingerea că este un lucru benefic și educativ.
R: Ce mesaj vrei să transmiți cititorilor tăi?
A.G.: Este un jurnal personal. Până acum nu am scris foarte mult, deoarece încerc să ofer câte puțin timp pentru cât mai multe lucruri ce-mi creează plăcere. Ceea ce am scris variază, de la gânduri profunde și subiective, până la noutăți și recomandări ce ar putea interesa pe oricine.
R: Primești în mod constant reacții de la cititori? Cum monitorizezi traficul pe blog?
A.G.: Ori de câte ori am postat câte ceva, cel puțin o părere a contat foarte mult pentru mine. O critică constructivă, un feed-back mărunt, toate contează atunci când dorești să auzi opinia și diversitatea pe care o cer cei ce ” te citesc”. Iar când apare și o laudă, nu mai vorbesc! Simți că ți se înșurubează o pereche de aripi în omoplați(asta a sunat brutal).
R: Blogul ți-a influențat în vreun fel viața de dincolo de ecran? Blogul se reduce doar la o voce virtuală sau efectele lui se simt și în viața de toate zilele, printre părinți, prieteni, cunoscuți?
A.G.: Da. M-a făcut să mă simt mai apreciată și am căpătat mai multă încredere în mine, totul pornind de la primirea călduroasă ce mi s-a făcut din partea colegilor din Blogosfera Vrancea. Probabil blogul poate fi interpretat deseori drept calea ce face legătura dintre real și abstract sau dintre ideal și certitudine. Bineînteles, un rol important în activitatea mea extrașcolară îl au și familia, prietenii, profesorii, dar și alți cunoscuți. Aduc o contribuție generală la dezvoltarea mea pe plan socio-cultural și pentru asta, printre altele, îi apreciez și eu la rândul meu.
R: În ce măsură îți reflectă blogul personalitatea? Ce influență are personalitatea ta asupra conținutului postărilor? Ai scris vreodată despre filosofia ta de viață, despre gânduri pasagere sau despre planurile tale de viitor?
A.G. : O întrebare destul de interesantă și dificilă, aș putea spune… blogul pe care îl am în prezent, a fost de fapt creat în anul 2008. Dar doar…tehnic vorbind, fără postări sau definitivare design. Curând mă pregatesc de o noutate (Sunt adepta schimbărilor, iar asta se poate observa prin nestatornicia mea în legătură cu jurnalul online). Cred că am strecurat în multe rânduri nu neapărat pe blogul meu, câteva aspirații de-ale mele și dorințe arzătoare. Deși îmi fac o parte din viață publică, adevăratele mistere și amănunte profunde despre mine nu le las descoperite și tind să cred că n-am să fiu vreodată etichetată drept -„ea este așa”- ci mai degrabă mi-ar plăcea să aud în jur -ea este „un alt amănunt în univers” pe care-l poți cerceta la nesfârșit. Daca m-ai întreba unde îmi place să mă exprim mai mult, ți-aș răspunde indubitabil, „În scris”. Pentru că în scris, nu te poate întrerupe nimeni, ai voie să asterni și apoi să tai, ai voie să fii orice și oricine până la a-ți face publice gândurile.
Acestea nu sunt singurele impresii ale Amaliei. În afară de precizările tehnice, care țin de blogul ei și de obiectivele pe care dorește să le atingă prin crearea acestei tribune online (http://douagargarite.blogspot.com/2012/01/trecuprezviitorul.html), Amalia ar vrea să ne împărteșească și câte ceva despre omul din spatele creației, adolescenta din viața de zi cu zi și preocupările ei curente. Toate astea, în articolul de săptămâna viitoare, în partea a doua a interviului. Fiți cu ochii în patru!
