Un băiețel de trei ani și fratele lui de doar patru luni au ajuns, luni, la ora 23.00, la Adăpostul de noapte pentru oamenii străzii, împreună cu mama și tatăl celui mai mic dintre ei. Ei au apelat la această soluție disperată după ce mai întâi au rămas fără gazdă și apoi au fost scoși în stradă de o rudă a femeii, căreia familia i-a cerut ajutor. Pentru că Adăpostul e supraaglomerat și în el sunt oameni cu râie, ce puneau în pericol sănătatea copiilor, ieri dimineață mama cu cei doi frățiori a acceptat găzduirea în Centrul Maternal, în timp ce concubinul ei a rămas mai departe la Adăpost.
Romelia Dragomir, de 21 de ani, și Ionuț Gafton, de 22 de ani, au trebuit să-și ia copiii și să părăsească în plină noapte locuința unei rude a femeii, care n-a vrut cu niciun chip să le mai ofere găzduire cel puțin până dimineață. Cum n-au avut unde să se ducă, ei au bătut, luni, la ora 23.00, la ușa Adăpostului pentru oamenii străzii unde au mai locuit, de altfel, cu un timp în urmă.
În Adăpost s-au și cunoscut. El ajunsese acolo după o copilărie petrecută prin cămine, iar ea a locuit în Adăpost timp de doi ani și ceva, împreună cu mama și primul ei bărbat. Practic, Ricardo Dragomir, băiețelul de trei ani al femeii și-a început existența alături de oamenii străzii. „M-am despărțit de soțul meu și l-am cunoscut pe Ionuț. Am plecat împreună din Adăpost și am găsit să stăm cu chirie, într-un apartament cu două camere de pe Bulevardul Independenței. Problema este că am rămas în urmă câteva luni cu chiria, pentru că iarna Ionuț nu prea are de lucru, dar căzusem de acord cu proprietara să o aducă în apartament și pe mama ei de 95 de ani și s-o îngrijim. Plăteam chirie 600 de lei plus întreținerea, suma era mare și de aceea nu am mai putut plăti. Numai că pe 29 fe- bruarie, seara, a venit proprietara și ne-a zis să ne facem bagajul să plecăm. Pur și simplu stătea lângă noi să ne facem bagajele și să ieșim din casă. Până la urmă ne-a lăsat să mai stăm peste noapte și am plecat pe 1 martie dimineața”, a povestit Romelia.
Cum mama i-a murit, iar din partea lui Ionuț nu are cine să-i ajute, tânăra a apelat la bunăvoința unei rude, în speranța că va găsi înțelegere până vor reuși să-și găsească altă gazdă. „L-am rugat pe unchiul meu din partea mamei să ne primească, am dus lucrurile la el. Dar și el locuiește în doar două camere, într-una stă el cu nevasta și băiatul de 4 ani și în cealaltă bunica. Am stat la el cîteva zile, dar a început scandalul, că nu suportă că plânge noaptea Darius, băiatul cel mic. L-au apucat nervii și ne-a dat afară. Era 10 noaptea, nu știam unde să ne ducem, așa că am sunat la Crucea Roșie să ne primească în Adăpost”, a explicat Romelia.
Au dormit pe jos, pe saltele
Cu toate că Adăpostul este supraaglomerat, oamenii străzii călcându-se efectiv în picioare ca să ajungă afară sau la baie, s-a găsit totuși loc și pentru cei patru. Au dormit o noapte pe jos, pe saltele, mulțumiți că totuși copiii au un acoperiș deasupra capului, mai ales că Darius, băiețelul de doar patru luni este bolnav.
Åži Romelia și Ionuț știau însă că locuitul alături de persoane cu diverse boli, râie și altele, nu este deloc propice sănătății copiilor. Drept urmare au acceptat ca mama cu micuții ei să se mute în Centrul Maternal. Mai mult, mezinul nu a fost nici declarat și nu are certificat de naștere. „Nu am putut să-i fac, pentru că eu sunt încă măritată în acte cu tatăl lui Ricardo”, s-a justificat Romelia.
Odată ajunși în Centrul Maternal, cei doi tineri părinți s-au despărțit cu mare greutate. Femeia și copiii au rămas în Centru, iar Ionuț a fost nevoit să se întoarcă în Adăpost, alături de oamenii străzii. „O să fac tot ce pot să nu dureze mult situația asta. Am să-mi caut de lucru, lucrez zidărie, iarna fac de obicei interioare, iar vara izolații, dar iarna asta nu am avut de lucru și de asta nu am mai putut plăti gazda. Dar o să fac tot ce pot să fim din nou împreună”, a spus, cu ochii în lacrimi, Ionuț.
Viață fără noroc
Ionuț își iubește copilul și îl îndrăgește și pe cel al Romeliei. Åžtie cât de importantă e familia, cu atât mai mult cu cât el însuși a crescut la cămin. Tatăl i-a murit, iar despre mama sa, zice că trăiește și acum în sărăcie, la Voetin. „Am fost patru frați la părinți, trei băieți și o fată. Toți am crescut la cămin. Sora mea a fost înfiată, eu am ajuns la centrul de la Panciu de la 9 sau 10 ani. Frate-meu mai mare a murit, dar și el a fost la centru la Odobești, iar celălalt la Mărășești. Din centru’de la Panciu a trebuit să plec când am împlinit 21 de ani. Am stat cu chirie și apoi, anul trecut, am ajuns la Centrul de Criză al Crucii Roșii. N-am la cine să cer ajutor acum, în situația asta. Dar dacă aș găsi de muncă problemele s-ar rezolva”, crede tânărul.
Nici Romelia nu a avut vreodată o casă. „Părinții mei au divorțat când aveam eu trei ani. Frați n-am, mama a murit. Îl știu pe tata, dar trece pe lângă mine fără să se uite măcar… Acum trebuie să fac ce e mai bine pentru copii și sper să reușim să trecem peste necazul ăsta”, a spus femeia. Până atunci însă, bebelușul trebuie să se însănătoșească, iar micuțul Ricardo să se adapteze unui nou loc, singurul care îi oferă, deocamdată, siguranță: Centrul Maternal.
