La Åžcoala Chiojdeni, director fu Ion Tudose, un pedelist comsi comsa, care s-a dus cu demisia-n paporniță la Bostan, să-i zică : gata, eu nu mai pot cu ăștia, prea mă pun să fac tot felul de chestii și chestiuni pe lângă și pe sub lege. Ä‚știa fiind de-alde Cristea Dediu, activist șef în comună, care le-nvârte, le răsucește să joace până crapă. Åži cum ziceam, Tudose al nostru și-a dat demisia, care urma să fie luată la cunoștință de Consiliul de Administrație de la Inspectoratul școlar. Trecură o zi, două, trei, la fel și săptămânile și uite că sătenii se treziră că directorul e tot pe post. Motivele personale pe care le-a invocat oficial au dispărut în cele patru vânturi (vai!), iar Bostan zise pe un ton șugubăț că e greu să găsești director într-o școală plină cu cadre didactice. Întrebat de unul și de altul ce s-a întâmplat, Ionel a zis că a revenit asupra deciziei. Cum ar veni, s-a autoreevaluat. Am zis!
