În secolul XVI au intrat în spațiul european o sumedenie de plante din regiuni tropicale și exotice. Clima de pe „Bătrânul Continent” nu a corespuns totuși necesităților acestor flori pline de farmec și cu un flair aparte. Portocalii însă, și celalalte citrice erau foarte îndrăgite la vremea aceea, însă greu de cultivat, deoarece acestea iubesc soarele și căldura.
Pentru a le crea cele mai bune condiții, crescătorii au recurs la ferestrele mari care permiteau pătrunderea razelor de soare. Grădinile de vară se regăseau în special la palate și în curțile boierești și serveau și ca loc de relaxare și deconectare totală. Grădinile de iarnă erau ornate în special cu accesorii pompoase.
În secolul XIX a început să crească din ce în ce mai mult producția și oferta „caselor de vis” pentru plantele exotice, iar stilul acestora să fie diversificat și pe gustul tuturor.
Grădina de iarnă înlocuiește astăzi, de multe ori, camera de zi. Aici avem posibilitatea de a ne relaxa pe un șezlong confortabil și de a fi mai aproape de natură.
