În fiecare an, la 24 Ianuarie, sărbătorim „Ziua Unirii”. Cu acest prilej ne reamintim și de cei care au pus umărul la realizarea ei. Printre aceștia se numără și legendarul Moș Ion Roată, intrat în istorie, literatură și în conștiința oamenilor. Primele lucrări literare care evocă figura luminoasă, impunătoare a acestui vrednic țăran vrâncean, deportat în primul Divan ad-hoc al Moldovei la 1857, se datorează scriitorului Ion Creangă. Este vorba de cele două povestiri istorice „Moș Ion Roată și Unirea” și „Moș Ion Roată și Vodă Cuza”. Cea dintâi a apărut chiar în timpul vieții sale, fiind datată Iași, 4 mai 1880, publicată în Almanahul macedo-român, București, în același an, retipărită în Convorbiri literare nr. 11 din februarie 1885. Cea de-a doua narațiune, datată tot Iași 1882, noiembrie 13, este scrisă în anul morții sale și publicată în Almanahul Societății Academice social literare-România jună-din Viena 1883, retipărită în Convorbiri literare nr. 3 din 1 iunie, același an, apoi în Opinca din Reșița.
Ambele lucrări au fost incluse în „Două povestioare prea frumoase din viața lui Cuza Vodă”, Craiova 1887. Cunoscând o mare popularitate s-au scos nu mai puțin de 6 ediții în timp de 9 ani.
Mihail Sadoveanu în „Legenda lui Cuza Vodă” amintește cu compasiune de țăranul câmpurean, care „sărută față cu tot norodul pe moș Ion Roată, chinuit, năpăstuit și umilit de vecinul său, boier atotputernic”, iar în „Jertfele” 1967 vorbește despre meleagurile natale. ” Câmpurile e un sat întins mare și frumos… cu gospodării cuprinse în drumul Sovejei”. Istoricul Dumitru Almaș îi închină câteva pagini în cartea sa „Povestiri istorice”, 1982, Petre Demetru Popescu în „Moș Ion Roată și steagul turcesc” , iar Ioan Chindriș în „Ion Roată și istoria” din „Chipuri din hronicul neamului”, 1977. Scriitorul Ionel Bandrabur îl evocă și el în una din legendele Panciului, inclusă în cartea „Cândva, de demult”, 1991. I. Gh. Georgescu, bibliotecar la Academia Română dă glas unor aspecte din vestita jalbă a deputaților pontași în studiul „Un strigăt pentru dreptate și pământ al lui Ion Roată”, București 1943. Dintre lucrările mai recente amintim de „Ion Roată” de acad.
Dan Berindei în „Portrete istorice”, Buc, 2001, „Ion Roată luptător pentru idealurile țărănimii” de profesor V. Neagu în „Coordonate Culturale Vrâncene”, Focșani, 1972, „100 de ani de la moartea lui Moș Ion Roată” de conf. univ.dr. Cezar Apreotesei, „Unirea și amintirea lui Moș Ion Roată” de prof. Gh. Afloarei și „Moș Ion Roată în conștiința urmașilor” de prof. Mihai Adafini, în „Unirea Principatelor Române”, Focșani 2009. Acestea sunt doar câteva din lucrările în proză dedicate personajului unirist.
Ion Roată și-a găsit un loc bine definit și în dramaturgie. Prima piesă de teatru care l-a evocat a fost un vodevil în 3 acte scris de Theodor Alexi, intitulat „Lăcustele”, apărut cu prilejul unui deceniu de la moartea sa. O altă piesă intitulată „Moș Ion Roată” scrisă de George Demetru, este o reconstituire istorică într-un act și 3 tablouri, inspirată din povestirile lui Creangă. Piesa „Cuza Vodă” de Ion Luca, jucată la 23 ianuarie 1984 cu prilejul împlinirii a 125 de ani de la Unire, aduce din nou pe scenă pe Ion Roată, în interpretarea actorului Gheorghe Cozorici. Tot ca personaj dramatic apare în piesa „Cuza Vodă” de Mircea Åžtefănescu. Actul II , tabloul IV, redă convorbirea dintre Cuza și Ion Roată în preajma decretării Legii rurale din 1864, acțiunea petrecându-se în capitală.
Premiera piesei a avut loc la 23 ianuarie 1959, pe scena Teatrului Național din București, cu prilejul Centenarului Unirii. Rolul lui Roată a fost interpretat de actorul Cornel Coman. O altă piesă care reînvie personajul Ion Roată este „Povestea Unirii”, de Tudor Soimaru, a cărei premieră a avut loc tot la 24 ianuarie 1959, tot cu prilejul Centenarului, la Teatrul Național din Iași și Teatrul Tineretului din București, iar la 24 ianuarie 1979 pe scena Teatrului Municipal din Focșani cu prilejul aniversării a 120 de ani de la Unire.
Un moment istoric, evocator, prezentat timp de aproape 10 ani în Piața Unirii din Focșani, a fost dramatizarea „Moș Ion Roată și Unirea” cu participarea unor actori de la Teatrul Național din București și de la Teatrul Municipal din Focșani. Întâlnirea dintre Cuza și Ion Roată la Focșani este evocată de Theodor Alexi în „Noul calendar de casă pe anul 1887”.
Dintre poeziile mai recente amintim „Poate și Roată să aibă dreptate” de Lucia Nistor și „Moș Ion Roată și Senatul” de profesor Nicolai Åžaigău. Autorul și-l imaginează pe Ion Roată în zilele noastre, venind în mijlocul Senatului României pentru a se plânge de greutatea ce i-a fost dat s-o ducă toată viața. „Bolovanul” apasă tot mai greu asupra sa și asupra țării. Dăm selectiv câteva versuri:
„Astă piatră de departe/ Singur am cărat-o-n spate,/ Åži o poartă cu ocară/ Fiecare om din țară,
Însă am dat de belea/ S-a făcut atât de grea/ Deci, concetățenii mei/ Gândiți-vă la temei/ Cum să ridicăm povara/ Ce apasă astăzi țara./ Oricât ar munci țăranul/ Tot sărac va fi sărmanul/ La dreptate și gândește/ Că n-a fost și nici nu este./ Ce-ai făcut lege nătângă/ De îl lași și azi să plângă?”.
„Prin cele două narațiuni- spunea Ovidiu Bîrlea- Creangă i-a construit un soclu de legendă, durându-i un monument care nu va pieri niciodată. Chipul lui va lumina peste versuri”. Acum la ceas aniversar „Bătrâne luptător, sărută-ți mâna!” (Ion Bănuță)
Profesor Vasile T. Iorga
Străoane
